CORPUS DE TEXTES

BAUDELAIRE, Charles, 1990, Les fleurs du Mal, Textes et contextes, Magnard.

TRADUCTIONS

CARNECI, Radu, 1996, Florile Răului, poeme alese şi aşezate în limba română, Edit.

Arania, Braşov.

CERNA-RADULESCU, Al., 1991, Florile Răului, Edit. Eminescu, Bucureşti.

PHILIPPIDE, Alexandru, 1965, Versuri, Edit. Tineretului, Bucureşti.

ZELETIN, C.D., 1991, Florile Răului, Ed. Univers, Bucureşti.

ANNEXES

Baudelaire : Une charogne

(1) Rappelez-vous l'objet que nous vîmes, mon âme, (2) Ce beau matin d'été si doux :

(3) Au détour d'un sentier une charogne infâme (4) Sur un lit semé de cailloux,

(5) Les jambes en l'air, comme une femme lubrique, (6) Brûlante et suant les poisons,

(7) Ouvrait d'une façon nonchalante et cynique (8) Son ventre plein d'exhalaisons.

(9) Le soleil rayonnait sur cette pourriture, (10) Comme afin de la cuire à point,

(11) Et de rendre au centuple à la grande Nature (12) Tout ce qu'ensemble elle avait joint.

(13) Et le ciel regardait la carcasse superbe (14) Comme une fleur s'épanouir ; (15) La puanteur était si forte que l'herbe

(16) Vous crûtes vous évanouir.

(17) Les mouches bourdonnaient sur ce ventre putride, (18) D'où sortaient de noirs bataillons

(19) De larves, qui coulaient comme un épais liquide (20) Le long de ces vivant haillons.

Trad. 1 Al. Philippide (1965 : 39-41) : Un hoit (1) O, suflete-aminteşte-ţi priveliştea murdară

(2) Ce-atât de mult cândva ne-a umilit (3) În dimineaţa-aceea cu molcom cer de vară :

(4) Un hoit scârbos, pe un prundiş zvârlit, (5) Îşi desfăcea asemeni unei femei obscene

(6) Picioarele şi, puhav de venin, (7) Nepăsător şi cinic, îşi deschidea alene

(8) Rânjitul pântec de miasme plin.

(9) Putreziciunea asta se răsfăţa la soare (10) Care-o cocea adânc şi liniştit

(11) Vrând parcă să-ntoarcă Naturii creatoare (12) Tot ce-adunase ea, dar însutit.

(13) Şi cerul privea hoitul superb cum se desfată (14) Îmbobocind asemeni unei flori...

(15) Simţinând că te înăbuşi, ai şovăit deodată (16) Din pricina puternicei duhori.

(17) Din putrezitul pântec pe care muşte grase (18) Zburau greoi cu zumzete-ascuţite (19) Curgeau oştiri de larve ca nişte bale groase

(20) De-a lungu-acestor zdrenţe-nsufleţite.

Trad. 2 Al. Cerna-Rădulescu (1991: 47-48) : Un hoit (1) Iubito, ochii noştri ţii minte ce văzură

(2) Sub calmul verii răsărit :

(3) Culcat pe-un pat de pietre, în drum la cotitură, (4) Un hoit scârbavnic putrezit,

(5) Cu pulpele săltate cum târfa şi le ţine, (6) Fierbinte şi-asudând otrăvi,

(7) Căsca o burtă largă, tembel, fără ruşine, (8) Şi răspândea duhoare-n slăvi.

(9) Bătea-n putreziciune un soare viu de parcă (10) Voia să-l fiarbă în copturi

(11) Tot ce-adunase-n sine, ca însutit să-ntoarcă (12) La sânul veşnicei Naturi ;

(13) Privea şi cerul hoitul semeţ cum se despică (14) Asemeni florii din lăstari.

(15) Tu chiar crezuşi că-n iarbă vei leşina de frică (16) Sub valul de miasme tari.

(17) În zumzet, roi de muşte pe vintre se lăsase, (18) Iar viemii negri din puroi.

(19) Curgeau în lungi coloane, ca zemuri mocirloase, (20) Pe-aceste zdrenţe vii şi moi.

Trad. 3 C.D. Zeletin (1991 : 55-56) : Un stârv (1) Iubito, aminteşte-ţi de nişte zori de vară

(2) Cu cerul dulce şi profund,

(3) Când la o cotitură ieşea din drum afară (4) Un hoit scârnav pe-un pat de prund ! (5) Cu gambele spre boltă, ca desfrânata goală,

(6) Arzând otravă în sudori,

(7) Îşi desfăcuse cinic şi fără sinchiseală (8) O burtă plină de duhori.

(9) Iar soarele deasupra se înteţea, vrând parcă (10) La timp să coacă acest leş,

(11) Ca însutit Naturii măreţe să-i întoarcă (12) Ce ea unise fără greş.

(13) Privea plecat şi cerul superba scârnăvie, (14) Un mugur desfăcut de crin,

(15) Iar împrejur putoarea era aşa de vie, (16) Că te-ai temut de un leşin.

(17) Din pântec, printr-a muştei hidoasă bâzâială, (18) Curgeau în voie viermării,

(19) Oştire năclăită într-o imensă bală, (20) De-a lungu-acestor zdrenţe vii.

Trad. 4 R. Cârneci (1996 : 31-33) : Un hoit (1) Îţi aminteşti, iubito? Era o dimineaţă

(2) Tot proaspătă şi blândă ca şi-acum (3) Când, la o cotitură, ni s-a ivit în faţă (4) Un hoit scârbos la margine de drum.

(5) Cu pulpele deschise ca într-o desfrânare, (6) În sine zemuind pe-ngustul grind, (7) Îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare

(8) Puhavul pântec aeru-mpuţind.

(9) Şi soarele-n suişu-i, încet, putreziciunea (10) O răscolea în roşu vineţiu,

(11) Spre-a-napoia Naturii, parcă-nsutit, minunea (12) Cândva, de-aceasta, strânsă-n trupul viu.

(13) Privea din slavă cerul la stârv cum se desfată (14) O înflorire-n tainele-i drăceşti,

(15) Şi-atât duhnea de tare, că am simţit pe dată (16) Cum se învârte totul, şi-ameţeşti.

(17) Dansau în roiuri muşte pe burta-n puroire, (18) Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol, (19) Mişcându-se-n scursoare, în grasa ei băltire,

(20) De-a lungu-acestui năclăit atol.

ABSTRACT

Our goal is to examine some translation solutions of Baudelaire’s well-known poem, Une Charogne, in the alternatives proposed by Philippide, Cerna-Rădulescu, Zeletin and Cârneci. These translations are separated by three decades (1965-1996). Our analysis focuses, in each case, on the translators’ preference for a particular word, for topical collapses, in order to keep the rhythm and the rhyme of the poem. We do not aim at carrying a value judgment on the quality of the translations, even though sometimes we have made some brief remarks. We are rather interested in the translation processes used by the four translators, as well as in the meaning and the origin of some key words used in the first five stanzas of the poem.