Strategii ale schimbării manageriale în domeniul

curriculumului

Operaţionalizarea modelelor schimbării în domeniul curriculumului este realizată prin intermediul unor strategii adecvate. McNeil (1996, pp.

250-253) enunţă şi descrie trei direcţii strategice în domeniu:

− schimbarea de sus în jos (Top-Down Strategies);

− schimbarea de jos în sus (Bottom-Up Strategies);

− schimbarea de la nivel mediu în sus (Middle-Up Strategies).

Schimbarea de sus în jos reprezintă strategia generală utilizată în procesul de difuzare-receptare a inovaţiilor curriculare rezultate în urma cercetării fundamentale, iniţiate şi realizate de către experţii curriculari.

Aceste strategii tehnologice sunt orientate spre dezvoltarea curriculară în mod unitar, îndeosebi la nivelul curriculumului naţional.

Ele facilitează punerea în practică îndeosebi a modelului cercetare – dezvoltare – difuzare, prin îndeplinirea unei condiţii esenţiale: perfecţionarea profesorilor pentru acceptarea schimbării şi implicarea acestora în aplicarea în practica curriculară a rezultatelor cercetării curriculare. Modalitatea de perfecţionare cea mai adecvată este cea de tip„cascadă”, prin formarea unor cadre didactice cu un anumit grad de expertiză sau care au o autoritate certificată în specializarea curriculară care, la rândul

Pagină 125 din 228

staff, to be equipped with a certain degree of expertise or to have a certified authority in the curricular specialization, and who, in their turn, will develop perfection programs together with other teaching staff.

The major disadvantage of these strategies is the fact that there is a great possibility that the suggested innovations might become difficult-to-apply patterns in the specific context of some schools or classrooms, as the experts are not aware of all real aspects of curricular and institutional practices.

In order to ameliorate these potential problems, the top-down strategies are modulated by derived strategies, such as the multiple-element strategies alternative. Through this alternative, the curricular research is based to a greater extent on the internal environment (organizational culture values, teachers’ representations and perceptions on change) and the school’s external environment (economic, political, cultural factors of the local administration).

The bottom-up change represents the strategic direction that encompasses a range of strategic alternatives and promotion methodologies of the curricular innovations, as well as development methodologies of the curriculum, by making capital from the teachers’ quality of being innovators in the curricular process. In this respect, the curricular research is determined by the problems encountered in the curricular practice, the teachers formulate the solution alternatives, by suggesting the solution methodologies and deciding on the best option. The role of curricular experts is diminished, reducing itself to supporting teachers, providing

lor, vor desfăşura programe de perfecţionare cu alte cadre didactice.

Dezavantajul major al acestor strategii îl reprezintă faptul că există o mare posibilitate ca inovaţiile propuse să devină şabloane greu de aplicat în contextul concret al unor şcoli sau clase de elevi, experţii necunoscând toate aspectele concrete din practicile instituţionale şi curriculare.

Pentru ameliorarea acestor probleme potenţiale, strategiile schimbării de sus în jos sunt nuanţate prin strategii derivate, cum ar fi varianta strategiilor cu elemente multiple. Prin această variantă, cercetarea curriculară se bazează într-o măsură mult mai mare pe mediul intern (valori ale culturii organizaţionale, percepţiile şi reprezentările profesorilor asupra schimbării) şi mediul extern al şcolii (factori culturali, politici, economici, ai administraţiei locale).

Schimbarea de jos în sus reprezintă direcţia strategică care cuprinde un ansamblu de variante strategice şi metodologii de promovare a inovaţiilor curriculare şi de dezvoltare a curriculumului, prin valorizarea profesorilor ca inovatori ai procesului curricular. În acest sens, cercetarea curriculară este determinată de problemele sesizate în practica curriculară, profesorii formulând alternativele de rezolvare, propunând metodologiile de soluţionare, decidând asupra variantei optime. Rolul experţilor curriculari este diminuat, rezumându-se la sprijinirea profesorilor, la acordarea de consultanţă, la monitorizarea procesului şi la validarea inovaţiilor curriculare.

Aceste strategii operaţionalizează îndeosebi modelul rezolvării de probleme şi sunt nuanţate prin câteva variante

Pagină 126 din 228

counseling, monitoring the process and validating curricular innovations.

These strategies operationalize especially the problem-solving model and are modulated by a few strategic alternatives: the interactive development strategy and the strategy based on the teacher as change agent.

The integrative development strategy, based on the curriculum management approach as initial activity starting from the teachers’

preoccupations, is developed in several methodic stages, coordinated by an expert in the curricular field. These stages refer to:

- noticing the problems the teachers are confronted with during the evaluation and implementation process of the national curriculum, as well as throughout the whole curriculum process at the school level;

- identifying the aspects that pose problems and which can be solved through the teachers’ contribution, foreseeing the innovative elements that the teachers can bring about as researchers-innovators of the curricular process;

- studying difficulties that emerge in the ameliorative curricular research, through reflections, detail analyses;

- suggesting some solution hypotheses and the methodological steps regarding their examination;

- involving teachers in validating the hypotheses and analysis of results, in the form of curricular innovations;

- disseminating results, substantiating them through arguments that relate to the efficientization of the curricular practice, for their validation by curricular experts.

The strategy based on the teacher

strategice: strategia dezvoltării interactive şi strategia bazată pe profesorul ca agent al schimbării (McNeil, 1996, pp. 251-252).

Strategia dezvoltării integrative, bazată pe abordarea managementului curriculumului ca activitate pornind de la preocupările profesorilor, este constituită din mai multe etape metodice, coordonate de o persoană cu expertiză în domeniul curricular. Aceste etape constau în:

- sesizarea problemelor cu care se confruntă profesorii în procesul de implementare şi evaluare a curriculumului naţional, precum şi în întreg procesul curriculumului la decizia şcolii;

− identificarea aspectelor problematice ce pot fi rezolvate prin contribuţia acestora, prevederea elementelor inovative pe care le pot aduce ca cercetători-inovatori ai procesului curricular;

− studierea dificultăţilor care apar în cercetarea curriculară ameliorativă, prin reflecţii, analize de detaliu;

− avansarea unor ipoteze de soluţionare şi a demersului metodologic de verificare a lor;

− angajarea profesorilor în validarea ipotezelor şi analiza rezultatelor, sub formă de inovaţii curriculare,

− diseminarea rezultatelor, susţinerea lor cu argumente ce ţin de eficientizarea practicii curriculare, în vederea validării acestora de către experţii curriculari.

Strategia bazată pe profesorul ca agent al schimbării porneşte de la premisa că profesorul are cea mai mare responsabilitate în domeniul curricular, de la proiectare şi până la schimbarea curriculară. Iniţial, strategia a fost

Pagină 127 din 228

as change agent starts from the premise that the teacher has the greatest in the curricular field, from design to curricular change. Initially, the strategy was defined by Hilda Taba, within the teacher-centered curriculum planning model.

Later on, the strategy based on the teacher as change agent was enriched by more curricular change programs, centered round the teacher’s proactive attitude.

An example of this kind of program is IMPACT II, applied experimentally in the USA. The aim of the program was to form an innovatory teaching staff in the curriculum, involved in curricular research activities and in developing some management strategies in the curricular field. As methods of optimization of the curricular change programs and of stimulating teachers, the following were used:

- social interaction;

- integration into perfection courses, first as trainees, then as trainers (waterfall)

- possibility for making public contributions and establishing higher academic credentials; getting development scholarships.

The advantage of these strategies is the fact that the curricular change is more appropriate to the applied curricular context, and the involvement of teachers in this sort of change processes is a long-standing one, being supported by their personalities’ inner strength. The disadvantage is represented by the fact that the curricular changes cannot be promoted unitarily, and especially at the school curriculum level, while the stimulating process of teachers in order to make them responsive to the idea of change is a long-standing one, as it is a

definită de către Hilda Taba, în cadrul modelului planificării curriculumului centrat pe profesor. Ulterior, strategia bazată pe profesor ca agent al schimbării a fost îmbogăţită prin mai multe programe ale schimbării curriculare, centrate pe atitudinea proactivă a profesorului.

Un exemplu de astfel de program este IMPACT II, aplicat experimental în SUA. Scopul programului a fost constituirea unui corp de profesori inovatori în curriculum, care au fost implicaţi în activităţi de cercetare curriculară şi în dezvoltarea unor strategii de management în domeniul curricular.

Ca modalităţi de optimizare a programelor de schimbare curriculară şi de stimulare a profesorilor au fost utilizate:

− interacţiunea socială;

− integrarea în stagii de perfecţionare, ca şi cursanţi mai întâi, apoi ca formatori (în cascadă);

− posibilitatea publicării contribuţiilor şi obţinerii de credite în plus la nivel academic; obţinerea de burse de dezvoltare.

Avantajul acestor strategii este acela că schimbarea curriculară este mai adecvată contextului curicular în care se aplică, iar angajarea profesorilor în astfel de procese ale schimbării este de durată, fiind susţinută de resorturile interioare ale personalităţii acestora. Dezavantajul este reprezentat de faptul că schimbările curriculare nu pot fi promovate în mod unitar, ci mai ales la nivelul curriculumului la decizia şcolii, iar procesul de stimulare a profesorilor în vederea receptivităţii la ideea de schimbare este unul de durată, fiind o schimbare naturală.

Schimbarea de la nivel mediu în

Pagină 128 din 228

natural change.

The middle-up change represents the strategic direction that tries to diminish the major limits of the above-mentioned aspects: the directivism of the top-down curricular change, which induces stress and major barriers to change and the naturalism of the bottom-up change, which results, especially in the early stages, in low quality outcomes.

The premise upon which these strategies are based is the fact that the curricular change is determined by the characteristics of the school organization context, which represents the change agent. The methods of implementing this strategy that makes capital out of the social interaction and problem-solving models refer to:

- identifying curricular elements that are subject to curricular change, by teachers, following relevant information on the school environment;

- stimulating the involvement of teachers in finding and applying optimal action variants of using capitalized information, hence proving their creative skills;

- working groups interaction, for the exchange of information, methodological instruments;

- facilitating the dissemination of the research results.

2.The curricular process, from the perspective of the quality management in education

2.1Quality in education : essence,