Perspective psihosociologice

Semnificaţii şi contexte

În psihanaliza clasică este pusă în evidenţă existenţa unui psihic inconştient, construit în perioada copilăriei, un loc al amintirilor refulate (vezi, 4, 2, 5, 6, 7, 8, 9) care pot influenţa decisiv comportamentul şi activitatea conştientă, în general. Identificarea este un mecanism psihologic ce poate fi regăsit în situaţia educativă ori în relaţia copilului cu cei apropiaţi. Din punct de vedere psihanalitic, educaţia presupune iubirea (iubirea captativă, cu ataşament,

«manipulatoare» ori iubire oblativă, cu detaşare, care ce centrează pe ideea de autonomie, de îndrumare calificată), iar a creşte un copil însemnă sublimarea impulsurilor instinctive, constrângere în raport cu viaţa pulsională a a acestuia.

Educaţia se identifică în parte cu formarea eului conştient şi asupraeului moral al copilului, pentru adaptarea la

Pagină 74 din 228

In the classic psychoanalysis it is evidenced the existence of an unconscious psyche, created in a childhood period, a place of repressed memories (see 4, 2, 5, 6, 7, 8, 9) that can decisively influence the behavior and the conscious activity, in general. The identification is the psychological mechanism that can be rediscovered in the educative situation or in the child’s relation with the relatives. From a psychoanalytical point of view, the education supposes love (captive love, with attachment, “manipulator” or oblative love, with detachment which is centered on the idea of autonomy, of qualified guidance), and the child’s education supposes the sublimation of the instinctive impulses, the compulsion in comparison with the pulsional life of this one. The education is identified partially with the creation of the conscious I and over the moral I of the child, for adapting to life and for building ideals, capable to direct the educated person in his/her existence.

In psychoanalysis, it can be defined ensembles of representations and highly intense memories, partly or totally unconscious, originally in infantile history and which can decisively influence the adaptation, behaviors, attitudes, individual emotions. We call these ensembles complexes.

In Psychoanalysis and

Psychotherapy Treaty, in 2003, Professor Constantin Enăchescu underlines the importance of oedipal situation in personality formation and development.

The identity problem, the one of liberty or psychosocial statute-role are associated with the oedipal, family or educational situation solving.

In education, the problem of

viaţă şi construirea de idealuri, capabile să orienteze educatul în existenţă.

În psihanaliză, se definesc ansambluri de reprezentări şi amintiri deosebit de intense, în parte sau în totalitate inconştiente, cu originea în istoria infantilă şi care pot influenţa decisiv adaptarea, comportamentele, atitudinile, emoţiile individuale. Aceste ansambluri poartă denumire de complexe.

În Tratatul de psihanaliză şi psihoterapie din 2003, profesorul Constantin Enăchescu subliniază importanţa situaţiei oedipiene în formarea-dezvoltarea personalităţii.

Problema identităţii, cea a libertăţii ori a statut-rolului psihosocial sunt asociate

«rezolvării» situaţiei oedipiene, familiale sau şcolare.

Pentru educaţie, problema autonomiei şi a raportului autoritate-libertate, a formăriii-dezvoltării caracterului, a atitudinilor mentale potrivite şi a educaţiei pentru valori morale pot fi abordate şi din perspectiva situaţiei oedipiene, teortetizate de Freud şi discipolii săi. Identificarea cu părintele de acelaşi sex, în adolescenţă, şi identificarea cu educatorul, mai precis cu normele sociale şi educaţionale pe care acesta le reprezintă înseamnă ieşirea din situaţia oedipiană, cea familială, în primul caz şi cea şcolară, în cel de-al doilea caz.

În perspectiva psihanalitică, părinţii adoptivi trebuie să facă dovada transgresării propriei sterilităţi pentru a deveni surse de identificare pentru copiii lor.

• Mama adoptivă ar trebui să înfrunte ideea că propriul copil a fost adus pe lume de o altă femeie;

• Părinţii adoptivi ar trebui să accept posibilitatea afirmării unei zestre

Pagină 75 din 228

autonomy and of authority-liberty report, of character formation-development, of appropriate mental attitudes and of education for moral values can be also broached from the point of view of the oedipal situation, theorized by Freud and his disciples. The identification with the parent of the same sex, in adolescence, and the identification with the teacher, namely with the social and educational norms which he/she represents means leaving the oedipal and family situation, in the first case and the educational one, in the second case.

Psychoanalytically, the adoptive parents must make the proof of transgressing their own sterility in order to become identification sources for their children.

• The adoptive mother should confront the idea that his own child was born by another woman;

• The adoptive parents should accept the possibility of affirmation of a foreign hereditary dower;

• The adoptive children will have to be accepted as not being the projection of the own family context.

Psychoanalysts' conclusion is certain: oedipal situation is not different in the case of an adopted child and Oedip underlines even better the myth of universality.

Moreover, the attachment, whose base is the imprinting (from ethology) phenomenon – consisting in the fact that young animals present forms of attachment for any being who, at the beginning of its existence, in the early ontogenesis, in the child's case, become protective. The child's attachments towards the person who replaces his mother may become possessive, charged

ereditare străine;

• Copiii adoptivi vor trebui acceptaţi ca nereprezentând proiecţia propriului roman familial.

Concluzia psihanaliştilor este certă: situaţia oedipiană nu diferă în cazul unui copil adoptat şi Oedip pune şi mai bine în evidenţă universalitatea mitului.

De altfel, ataşamentul, care are la bază fenomenul imprinting (din etologie), fenomen care constă în faptul că animalele tinere prezintă fenomene de ataşament faţă de orice fiinţă care, la începutul existenţei, în ontogeneza timpurie, în cazul copilului, devine protectoare. Ataşamentul copilului faţă de persoana care-i înlocuieşte mama poate deveni acaparant, încărcat de o afectivitate «instabilă şi arzătoare, cu manifestări de gelozie» (Ursula Schiopu, 1981) (faţă de intrusiunea paternală, la băieţi sau maternală, la fete) şi ambiguitate.

Se ştie că teoria lui Freud privind geneza şi sensul culturii, teorie prezentată în Totem şi tabu, abordează în paralel culturile primitive şi nevrozele, raportându-le la situaţii infantile specifice, în care pulsiunile primare nasc suferinţă şi vinovăţie, iar dependenţa prelungită înseamnă ataşament excesiv şi nociv.

Revenind la tema noastră trebuie să menţionăm, importanta contribuţie pe care un specialist francez o are în domeniu. Acesta este profesorul Michel Soulé, psihanalistul căruia i se datorează punerea problemei din perspectiva părinţilor adoptivi. Într-un articol binecunoscut specialiştilor acesta prezintă două versiuni care susţin poziţia psihologică posibilă a părinţilor adoptivi ai lui Oedip: Polybus şi Merobe. Michel Soulé prezintă două versiuni ale

Pagină 76 din 228

with an “instable and keen, with manifestations of jealousy” affection and ambiguity (Ursula Schiopu, 1981) (compared to the paternal intrusion in boys and maternal in girls).

It is known Freud's theory about genesis and the sense of culture, that was presented in Totem and tabu, analyzing simultaneously primitive cultures and neurosis, relating them to specific infantile situations when incipient psychosexual development cause sufferance and guilt, and a prolonged dependence leads to an excessive and harmful attachment.

Returning to our theme, we must mention the important contribution that a French specialist had in this domain. We are referring to Professor Michel Soulé, the psychoanalyst who studied the problem from the point of view of the adoptive parents. In a very known article for specialists, he presents two versions that sustain the probable psychological position of Oedip's adoptive parents:

Polybus and Merobe. Michel Soulé presents two versions of the context of both of them, extracted from the clinical available information:

• Polybus and Merobe is a sterile couple, with justified fears concerning the heredity of the found child. In time, he becomes more and more irritable, impulsive, furious;

• Polybus and Merobe are Oedip's natural parents and his blood relatives.

Consequently, Oedip would be a Corinthian child. Freud explains it in Moise: the parents who raise a child feed him, take care of him as they are his true parents, the others are just simple phantoms. Thus, Oedip take an imaginary

romanului celor doi, extrase din materialul clinic avut la dispoziţie:

• Polybus şi Merobe sunt un cuplu steril, cu îndreptăţite temeri privind ereditatea copilului găsit, pe care îl descoperă, pe măsură ce creşte, tot mai iritabil, impulsiv, mânios;

• Polybus şi Merobe sunt părinţii legitimi ai lui Oedip şi rudele lui de sânge, Oedip ar fi, prin urmare un copil corintian. Freud o spune explicit în Moise: părinţii care cresc un copil, îl hrănesc şi îl îngrijesc sunt adevăraţii părinţi, ceilalţi sunt simple fantasme. În consecinţă, Oedip parcurge un drum imaginar şi îşi pedepseşte presupuşii părinţi, pentru a cădea apoi în negura culpabilităţii, fără a mai putea privi realitatea în faţă. Numai în acest fel dramatic va putea în fine să iasă de sub dominanţa şi dependenţa parentală, devenind el însuşi, un om care a greşit, dar care îşi asumă propria existenţă.

La versiunile lui Michel Soulé din 1968 putem adăuga o a treia, alăturată

«spaimelor» primordiale menţionate (aceea a infertilităţii şi eredităţii încărcate patogen, ca şi aceea a uciderii/pedepsirii simbolice a părinţilor biologici, urmată de cufundarea în bezna vinei, a culpabilităţii.

Această a treia versiune emerge violent din imagistica contemporană a adopţiei, este o a treia spaimă, aceea că un copil nedorit, al nimănui, care nu e

«parte» a niciunei alte fiinţe care să şi-l asume, este în fapt al tuturor şi poate deveni «parte» a oricui, în cazul limită al traficului de organe. Este o spaimă care este generată de înalta tehnologie a transplantului, dar redă, în mod evident un canibalism simbolic, practicile canibalice reprezentând o altă vină primordială.

Pagină 77 din 228

way and he punishes his so-called parents cruelly and, then, he seized with the darkness of guilt, without being able to face reality. This dramatic situation is his only solution to break free from the parental domination and dependence, becoming a man who makes mistakes but who assumes his own existence.

We can add a third version to those of Michel Soulé from 1968, to the primordial “fears” already mentioned (the one of infertility and pathogenic heredity, and also that of the symbolic killing/punishment of natural parents, together with the immersion in guilt darkness, of the culpability.

This third version emerges violently from the contemporary imagery of adoption, is a third fear, that of an undesirable child, of nobody, who isn't a

“part” of any other human being and nobody recognizes him, is, in fact, everybody's child and he can become a

“part” of anybody in the extreme case of human organ traffic. It is a fear caused by the high technology of the transplant, but renders, clearly, a symbolic cannibalism, cannibal practices being another primordial guilt.

The explicit abandon because of mother's socio-economic handicap, is highly encountered in poor societies.

“Selling” the child, children's traffic seems to be savage practices, but, paradoxically, represents a consequence of hyper-civilization, of consumption society.

In contemporary mass-media, the headlines lead to cases of illegal adoption, of taking orphans as goods, of children dealers, commercial exchange objects, highly corrupted transactions,

“mockery” of adoptions etc. We see clear

Abandonul explicit, datorat cel mai adesea handicapului socio-economic al mamei, este foarte prezentat în societăţile sărace. «Vânzarea» copilului, traficul de copii par să aparţină unei practici barbare, dar reprezintă, în mod paradoxal, şi o consecinţă a hipercivilizaţiei, a societăţii de consum.

În mass-media contemporană, titlurile trimit la cazuri de adopţii ilegale, la confundarea orfanilor cu mărfurile, la copii traficaţi, obiecte de schimb comercial, tranzacţii car pot fi saturate de corupţie, la «circul» adopţiilor etc.

Apar imagini cu liniile bine trasate, cum ar fi figura mamei minore şi iresponsabile, incapabile să-şi asume economic şi moral situaţia de părinte, figura mamei preadolescente care vede în propriul copil o valoare negociabilă, figura absentă a tatălui în toate aceste poveşti atât de întunecate, imagini de

«aurolaci», copii cerşetori, mutilaţi, abuzaţi, crescuţi în medii neprielnice, figura asistentei sociale etc. Pe INTERNET există 568 000 situri dedicate problemelor asociate adopţiei.

Se recunoaşte că puţini copii pot fi adoptaţi, din cauza constrângerilor juridice, că există «multă hârţogărie», unii se referă explicit la «furcile adopţiei», la birocraţia excesivă.

Pentru români, o mamă şi un tată de copil înfiat nu se diferenţiază cu nimic de nişte părinţi naturali. Totul depinde de educaţia lui, a copilului adoptat, iar dragostea pentru cei mici stă la baza înfierii. Un optimism pe care îl putem numi pedagogic, pe care alte popoare nu par a-l împărtăşi. Ne gândim, de pildă, la preocuparea de a cunoaşte în amănunt datele ereditare ale copilului la părinţii germani ai copiilor adoptaţi. Ori la schimbul de copii în familiile africane,

Pagină 78 din 228

images, such as the face of a minor and irresponsible mother, unable to assume economically and morally her role as parent, the face of the preadolescent mother who sees in her own child a negotiable value, the absent figure of the father in all these dark stories, images with “junkies”, child beggars, children who are mutilated, abused, raised in unfavorable media, the face of the social assistant etc. On the INTERNET, there are 568 000 websites related to the problem of adoptions. It is known that few children can be adopted because of the legal coercions, that many “useless papers” are need, some people makes explicitly reference to “adoption problems”, to the excessive bureaucracy.

For Romanians, adoptive parents are not different from natural parents. All depends on the adopted child's education, and adoption is based on loving children.

We have an optimism, different from other people, a pedagogical optimism.

Let's take as example, the preoccupation of German parents to know in detail the hereditary dower of the adopted children.

In African families, children's exchange has as purpose, the consolidation of group bounds, the child being just an occasion, an instrument, sometimes considered a common good etc.

Unfortunately, in the same time, there is a frequent case when people see in a child a source of income, of improving their public image (for example, movie stars), a source of gain, a rapport with the social status. For specialists, there is a huge difference between the psychological depth of the situation and the behavior of the many actors nowadays, of the direct involved people: the mother who abandons, the natural father of the abandoned child, the

având ca scop întărirea unor legături în cadrul grupului, copilul fiind doar un prilej, un instrument, adeseori considerat un bun comun etc.

Din păcate în acelaşi timp, apare frecvent cazul celor care văd în copil o sursă de venit, de îmbunătăţire a imaginii (în cazul vedetelor de cinema, de pildă), o sursă de câştig raport cu status-ul social. Pentru cei avizaţi, deosebirea dintre profunzimea psihologică a situaţiei şi modul de raportare a celor mai mulţi actori ai scenei de azi, a celor direct implicaţi:

mama care abandonează, tatăl natural al copilul abandonat, părinţii adoptivi, cei care ar trebui să-i sprijine în înţelegerea propriei drame, este uriaşă.

Există apoi fenomenul migraţiei, legale şi ilegale, a forţei de muncă din România spre ţările europene cu o economie prosperă. Copiii imigranţilor devin «obiectul» unor adopţii mascate, sunt crescuţi de rude, bunici, fraţi, mai mari. La mulţi dintre ei apare acelaşi sentiment de a fi abandonat, de a fi altfel decât ceilalţi copii, ca şi în cazul copiilor fără părinţi. Lipsa modelelor parentale se resimte dureros, iar consecinţele pe termen lung sunt greu de evaluat.

Majoritatea nu pare să-şi asume situaţia, se confruntă cu lipsa reperelor morale, cu dezorientarea, lipsa modelelor şi confuzia care însoţesc aceste drame în societatea contemporană.

Statul se implică însă tot mai mult, legislaţia se îmbunătăţeşte, formarea celor implicaţi în rezolvarea problemelor sociale progresează. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr.25/2007, evoluţia copiiilor şi relaţiile dintre aceştia şi părinţii lor adoptivi sunt urmărite pe o peroadă de doi ani după încuviinţarea înfierii, prin intermediul Comitetului Român pentru

Pagină 79 din 228

adoptive parents, the persons who should support him to understand their own drama.

Then, there is the phenomenon of legitimate and illegal migration, of Romanian manpower towards European countries with a prosper economy.

Immigrant's children becomes the

“object” of a masked adoption, they are raised by relatives, grandparents, elder brothers. Many of them have the same feeling of being abandoned, of being different from other children, similar to the case of orphans. The lack of parental models is painful felt, and the long term consequences are hard to evaluate.

Most of them don’t seem to assume the situation, they are confronted with the lack of moral values, the bewilderment, the lack of models and the confusion, all these being a part of these dramas in contemporary society.

The government is more and more involved, the legislation is improving, and training people implied in solving social problems is progressing.

According to the Government Emergency Ordinance nr.25/2007, the child development and the relations between them and their adoptive parents are being pursued by the Romanian Adoption Committee two years after adoption.

In the last decades, the network of placement centers, the family placement and the maternal assistants outlines a Romanian model which is appreciated at European level (after 2005). About one thousand children are adopted by foreign families every year.

Every year, 24 000-28 000 Romanian minor girls give birth to children without being married (data from 2006 and 2007). Most of these children become, surely, potential

Adopţii.

În ultimele decenii, reţeaua centrelor de plasament, plasamentul familial şi asistenţii maternali conturează un model românesc care se bucură de apreciere în plan european. (după 2005).

În jur de o mie de copii anual sunt adoptaţi de familii străine.

Anual, 24 000-28 000 de minore românce nasc copii în afara căsătoriei (date din anii 2006 şi 2007). Aceşti copii devin, fără îndoială, potenţiali adoptabili, în ceea mai mare parte. Munte dintre tinere îşi abandonează copiii în spital, în tren, în autobuz ori pur şi simplu pe stradă. Neutralitatea afectivă, disoluţia moralităţii, lipsa de implicare trimit la un individualism intensiv, iar numărul crescut de cazuri mărturiseşte despre o anume lipsă de participare, despre o oarecare distanţare psihologică în raport cu astfel de situaţii.

Sociologii vor explica faptul prin mecanismele marginalizării, ale socializării negative ori prin apartenenţa la culturi marginale etc. Pustiirea spaţiului vital, devalorizarea reflecţiei, exacerbarea concurenţei, ruperea punţilor cu trecutul, considerate doar câteva dintre păcatele capitale ale omenirii, amplifică dramele umane şi sărăcesc spaţiul interior individual.

Explicaţiile, abordările sunt multiple, dar fenomenul rămâne. Ceea ce ne-am propus este numai o prezentare a problemei dintr-o perspectivă dominant psihologică şi pedagogică.

Soluţiile vin, se transformă şi se multiplică, odată cu trecerea timpului, cu evoluţia civilizaţiilor. Iar soluţiile globale nu pot ignora aspectele psihologice şi pedagogice ale problemei.

3. Câteva aspecte psihopedagogice implicate în problema adopţiei

Pagină 80 din 228

adopted. Many of these young girls abandon their children in hospital, in train, in bus, or simply in the street.

adopted. Many of these young girls abandon their children in hospital, in train, in bus, or simply in the street.