4. Explorarea patrimoniului cultural european – alte resurse de învățare
4.1 Să descoperim istoria și patrimoniul dintr-o perspectivă europeană:
Casa Istoriei Europene
Dr. Constanze Itzel, director muzeu, Casa Istoriei Europene
4.1.1 O casă a istoriei europene
Până de curând, Europa avea zeci de mii de muzee, însă puține despre ea. În mai 2017, Casa Istoriei Europene și-a deschis porțile la Bruxelles, într-o încercare de a surprinde complexitatea Europei, în cadul unui muzeu al istoriei. Conceptul muzeului a fost elaborat, la inițiativa Parlamentului European, de către o echipă internațională de istorici și specialiști în muzeistică.3 Casa găzduiește o expoziție permanentă despre istoria Europei în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Istoricul integrării europene este omniprezent. Exponatele din colecție au fost împrumutate de la peste 300 de entități din 37 de țări.
Istoria Europei este un domeniu vast, care ar putea umple, de câteva ori, spațiul expo-zițional disponibil. Contrar așteptărilor, Casa nu găzduiește secțiuni vizând istoria unor națiuni, ci propune o perspectivă europeană. Sunt prezentate fenomene istorice care a) își au punctul de pornire în Europa; b) s-au răspândit pe întreaga suprafață a Europei; c) sunt considerate relevante până în prezent.
Casa Istoriei Europene este un veritabil forum al învățării, reflecției și dezbaterii, deschis publicului din orice generație și din orice mediu. Obiectivul său fundamental este de a stimula capacitatea de înțelegere a istoriei europene, în întreaga sa complexitate, de a facilita schimbul de idei și de a reconsidera diverse ipoteze.
3. Pentru o descriere detaliată a acestui proces și a principiilor descrise în acest articol, vezi Perikles Christodoulou, Andrea Mork (eds.): Creating a House of European History, Bruxelles 2018.
Dr. Constanze Itzel
4.1.2. Un spațiu de reinterpretare a patrimoniului
În calitatea sa de muzeu, Casa Istoriei Europene este o instituție care urmărește să conserve patrimoniul4. În același timp însă, pune sub semnul întrebării definiția patrimo-niului și modul în care s-a dezvoltat, prin intermediul expozițiilor sale temporare, devenite ulterior permanente. Știm deja cât de dificil este să definim noțiunea de patrimoniu.5 Cu atât mai complicată se dovedește încercarea de a afla ce este patrimoniul european.
Expoziția permanentă gravitează în jurul acestei încercări.6 Un film evidențiază fenomenele istorice care au conturat continentul european: migrația, antichitatea greacă și romană, rolul important jucat de creștinism, caracterul fluctuant al frontierelor și multe altele. O vitrină cu obiecte de o mare încărcătură simbolică expune fenomenele care au contribuit la formarea continentului: filozofia greacă, democrația, statul de drept, creștinismul, umanismul, colonia-lismul, comerțul cu sclavi, terorismul de stat, iluminismul, revoluțiile, capitacolonia-lismul, marxismul, Casa Istoriei Europene, Parcul Leopold, © Nicolas Withof, Casa Istoriei Europene, 2018
4. Codul de deontologie ICOM pentru muzee, 2017, p. 8, subliniază că muzeele au datoria de a achiziționa și conserva colecțiile sale, cu scopul de a contribui la protejarea și ocrotirea patrimoniului natural, cultural și științific.
5. Spre exemplu, Laurajane Smith definește patrimoniul ca „un proces sau reprezentație culturală vizând stabilirea și negocierea identității culturale, memoriei individuale și colective și valorilor sociale și culturale”. Vezi Laurajane Smith, Cultural Heritage. Critical Concepts in Media and Cultural Studies, London 2007, p. 2.
6. Definiția patrimoniului folosită aici este una vastă, incluzând atât patrimoniul politic, cât și intelectual.
56 Învățând din trecut, ne proiectăm viitorul:
patrimoniul cultural european prin eTwinning
Expoziție permanentă, Europa secolului al XIX-lea; © Uniunea Europeană, 2018
Pe urmele Europei mele, Expoziție temporară „Interacțiuni”;
© Uniunea Europeană, 2018
comunismul și socialismul, statul națiune și holocaustul.7 În urma juxtapunerii acestor momente, vizitatorul își pune următoarele întrebări: Pot fi considerate aceste evoluții un patrimoniu european distinct? Se pot identifica toți europenii cu acest patrimoniu, chiar dacă au fost afectați în mod diferit de acesta?
Prima expoziție temporară, „Interacțiuni”, abordează maniera în care se conturează patrimoniul8. Este abordat atât patrimoniul cultural, tangibil și intangibil, cât și patrimoniul natural. Expoziția afirmă că proximitatea Europei, într-un spațiu relativ mic, față de teritorii, limbi, religii și grupuri etnice diferite, a creat nenumărate ocazii de contacte, conflicte și cooperare interculturală.
Analizând originile bogatului patrimoniu cultural al Europei, devine clar faptul că ceea ce considerăm specific unei culturi sau țări este adesea produsul interacțiunilor desfășurate în timp și spațiu. Prima expoziție temporară a Casei Istoriei Europene analizează aceste multiple origini intra și extraeuropene, sondând, spre exemplu, istoria rețetelor și ingredientelor culinare, istoria plantelor, condimentelor și animalelor, istoria sporturilor, ideilor, formelor artistice, cuvintelor și basmelor și a altor lucruri prezente în viața noastră cotidiană. Toate aceste idei și produse sunt purtătoare ale unei complexe istorii a influenței, ilustrând astfel caracterul transnațional al patrimoniului9.
La fel de încurcate sunt și căile vieții din zilele noastre, fapt ilustrat de harta interactivă www.
myinteractions.eu. Conținutul acesteia este integral generat de utilizatori: răspunsurile la întrebările privind motivele care îi leagă pe oameni de anumite locuri din Europa permit realizarea unei cartografii a conexiunilor și preferințelor locuitorilor. Modelele scot în evidență anumite fenomene, precum raritatea conexiunilor către est sau preferința pentru bucătăria italiană, și arată că reprezentarea noastră mentală a spațiului european este, în mare parte, definită de istorie. Rezultatele pot fi generate și consultate on-line și la fața locului, conturând astfel un punct de plecare pentru discuții despre interacțiunile culturale de astăzi10.
4.1.3. O resursă de învățare despre Europa
În conformitate cu principiile de muzeologie contemporane, Casa Istoriei Europene consideră că învățarea nu este un produs secundar, ci nucleul activităților sale11. Muzeul este un spațiu care oferă învățare informală și voluntară, atât cognitivă, cât și afectivă, pentru grupuri țintă diverse.
7. Pentru detalii, vezi Casa Istoriei Europene, Ghidul expoziției permanente, Bruxelles 2017.
8. Vezi Christine Dupont, Constanze Itzel (Eds.): Interactions. Centuries of Commerce, Combat and Creation. Catalogul expoziției. Luxembourg 2017.
9. Vezi și Gerard Delanty, The European Heritage. A Critical Re-Interpretation, London, New York 2018, p. 29 și următoarele.
10. www.myinteractions.eu
11. Este preferat termenul „învățare” în locul celui de „educație”, dat fiind că indică rolul activ al celui care învață.
58 Învățând din trecut, ne proiectăm viitorul:
patrimoniul cultural european prin eTwinning
Expoziția permanentă este structurată pe niveluri multiple, fapt ce permite aprofundarea subiectului într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de cunoștințele prealabile ale vizitatorilor sau de timpul disponibil pentru vizită. Tableta multifuncțională oferă informații detaliate (conținut audio și video), în 24 de limbi. Expoziția permanentă este întregită de un parcurs familial și interactiv asupra temei călătoriei în timp. Elevii din învățământul secundar au la dispoziție o varietate de fișe de lucru.
Prima expoziție temporară este dedicată altor stiluri de învățare și răspunde unor motivații diferite ale vizitatorilor. Aceasta stimulează învățarea prin descoperire ludică, multisenzo-rială și prin interacțiunea cu expoziția și ceilalți vizitatori.
În loc să predea un conținut fix într-o manieră asertivă, Casa Istoriei Europene aplică o abordare critică. Aceasta poate fi exemplificată prin trei aspecte: utilizarea întrebărilor, accentul pe noțiunea de interpretare și conceptul de memorie.
Această abordare bazată pe interogare este solid ancorată în conceptul expoziției și este omniprezentă în textura sa: vizitatorilor li se cere opinia, diferitele puncte de vedere sunt juxtapuse, iar exponatele permit o interpretare multifațetată.
Conceptul de interpretare este prezent, spre exemplu, atunci când expoziția prezintă modul în care mitul Europei a fost folosit pentru a reprezenta perspectivele asupra conti-nentului european de-a lungul secolelor sau atunci când prezintă modificările imaginii cartografice a Europei de-a lungul timpului sau din perspectiva geografică a privitorului.
Interpretarea este și tema operei de artă de 25 m înălțime, suspendată pe casa scării, un vârtej de citate care comentează asupra istoriei.
Gradul de complexitate al discursului expozițional crește odată cu prezentarea proceselor istorice prin intermediul conceptului de memorie, care este folosit pentru a pune sub semnul întrebării ce alegem să ne amintim, individual sau colectiv, și ce preferăm să uităm.
Expozițiile sunt întregite de programe educative și organizare de evenimente. În sfârșit, resursele de învățare on-line, disponibile în 24 de limbi, permit utilizarea conținutului transnațional în școlile din întreaga Europă. Tematica lor (migrație, conflict, drepturile omului, identitate, tehnologiile informației) a fost selectată astfel încât să se integreze în diferitele programe școlare din Europa12. Prin intermediul acestei oferte on-line, Casa Istoriei Europene își propune să sensibilizeze elevii din întreaga Europă, imprimând o dimensiune europeană predării și suscitând curiozitatea în legătură cu istoriile comune.
12. Resursele pot fi descărcate de aici: https://historia-europa.ep.eu/en/educators-teachers/classroom-activities.