Aprecieri asupra structurii şi conţinutului lucrării

Lucrarea cuprinde nouă capitole, precedate de o Introducere, care aparţine autoarei şi urmate de Concluzii şi Referinţe bibliografice şi webografice.

Lucrarea are drept fundament concepţia lui Kuhn şi contribuţia acestuia la evoluţia ştiinţelor şi propune o schimbare de optică în abordarea pedagogiei, prin prisma a două concepte fundamentale, cele de paradigmă şi ştiinţă normală.

Cu excepţia primului capitol (“De ce schimbări de paradigme şi în metodologia educaţiei?”), a cărui formulare reflexiv-interogativă sugerează intenţia autoarei de a motiva, justifica necesitatea schimbărilor de paradigme şi în domeniul educaţiei, toate celelalte capitole analizează, separat, câte una dintre principalele aspecte ale metodologiei educaţiei. Toate aceste capitole sunt exprimate sub forma unor enunţuri dihotomice, prin punerea faţă în faţă, în oglindă, a vechii paradigme cu noua paradigmă (semnalăm, în acest context, pertinenţa imaginii prezente pe prima copertă, respectiv imaginea care îl reprezintă pe Ianus bifrons).

Astfel, în capitolul doi, în care sunt analizate finalităţile educaţiei, sunt analizate, comparativ, paradigma priorităţii formării competenţelor cu paradigma transmiterii şi însuşirii cunoştinţelor. Capitolul 3, destinat abordării curriculumului, pune faţă în faţă paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competenţelor, respectiv paradigma centrării pe conţinutul informaţional.

Relaţia profesor-elev şi centrarea pe unul sau altul dintre actorii educaţiei constituie obiectul capitolului 4, în care sunt discutate paradigmele centrării pe educat (pe învăţare), respectiv paradigma centrării pe educator (pe predare). În privinţa metodelor de învăţare, ca element esenţial al metodologiei, autoarea

susţine prioritatea metodelor constructiviste asupra metodelor clasice de predare-învăţare (capitolul 5).

Proiectarea activităţii didactice este, de asemenea, privită din perspectiva noii paradigme, constructiviste, a proiectării flexibile, comparativ cu paradigma designului instrucţional (capitolul 6). Un alt elemente curricular important, care face obiectul (meta)analizei autoarei (în capitolul 7) este evaluarea, analizată dintr-o dublă perspectivă: a paradigmei calitative (fdintr-ormativ-cdintr-onstructiviste şi sumativ-integrative) – aceasta reprezentând noua paradigmă şi a paradigmei cantitative, standardizate a randamentului – vechea paradigmă.

Autoarea dedică un capitol (capitolul 8) problemei conducerii clasei, insistând pe ideea priorităţii leadershipului, comparativ cu managementul educaţional.

Ultima pereche de paradigme, analizate comparativ este cea referitoare la modalităţile de perfecţionare a educaţiei, prioritară fiind paradigma acţiunii formare – cercetare versus paradigma experienţei educaţionale.

Cele nouă capitole, care analizează separat, distinct diferite probleme actuale ale educaţiei (privind conceperea şi realizarea ei) sunt urmate de concluzii, autoarea insistând asupra legitimităţii demersului întreprins, mai ales asupra schimbărilor pe care noile paradigme le-au impus la nivelul concret al practicii educaţionale, prin “idei, modele şi moduri de concepere şi reprezentare a practicii educaţionale, experienţe şi experimente semnificative, aspiraţii şi valori formative incluse în noul curriculum, modalităţi de construire şi proiectare a contextelor şi situaţiilor educative, a strategiilor alternative, soluţii pentru noile roluri ale actorilor educaţiei sau pentru modificarea criteriilor de evaluare sau pentru conducerea acţiunilor sau pentru perfecţionarea lor” (p. 262).

Prin demersul metateoretic, dar şi metodologic întreprins, autoarea caută argumente, soluţii pentru o metodologie a educaţiei, eficientă, atât în ceea ce priveşte conceperea, cât şi realizarea ei, insistând pe necesitatea schimbărilor de paradigme, pe nevoia actualizării acestora la evoluţia ştiinţei, a adaptării practicii educative la aceste schimbări.

Întregul demers valorifică, aşa cum precizează însăşi autoarea în Introducere,

„nu numai studiul documentar actualizat, ci şi experienţe, experimente şi reflecţii proprii, de-a lungul carierei” (p. 10). Putem spune, astfel, că este o lucrare de sinteză, de maturitate, care adună întreaga experienţă teoretică şi practică, metodologică a autoarei, este un demers care reuşeşte într-un mod clar şi convingător să penduleze între teoretizări, generalizări şi exemplificări, concretizări. Se îmbină, astfel, într-un discurs coerent, atât elemente de metaanaliză, metateorie, cu elemente concrete, care fac trimitere şi deschidere către experienţe concrete, educaţionale. Adăugăm la acestea, stilul reflexiv-interogativ, clar, concis al discursului, care reuşeşte să fie o frumoasă pledoarie pentru întărirea caracterului de ştiinţificitate al pedagogiei, mai ales în contextul actual, de criză, pe care îl traversează şi metodologia educaţiei.

Demersul întreprins reprezintă o încununare a intenţiilor autoarei de a

„<<vedea cu alţi ochi>> şi cum are loc aici tranziţia de la o paradigmă la alta, cu efecte importante azi în conceperea şi realizarea educaţiei efective” (p. 262).

ÎN ATENŢIA COLABORATORILOR/ INFORMATIONS FOR designated with arabic numerals and subsections with small letters.

• the title of the article: alignment to the middle. bellow the names of the authors;

• the titles of the paragraphs:

TIMES NEW ROMAN 12 BOLD;

• the abstract: in ITALICS 11 and bellow the address;

Pentru a spori calitatea ştiinţifică şi aplicativă a revistei, solicităm celor care vor să-şi facă cunoscute astfel preocupările, în domeniul psihologiei, pedagogiei, didacticii specialităţii, practicii pedagogice, de interes major pentru formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice, să ţină cont de unele criterii specifice de bază:

• Tematica materialelor trimise să fie circumscrisă profilului revistei şi activităţii D.P.P.D. Fiecărui autor i se pot publica cel mult 2 lucrări;

• Pot trimite lucrări şi cadre didactice de la alte universităţi şi DPPD-uri, inspectorate şcolare, şcoli de aplicaţie;

• Dimensiunea materialelor nu poate depăşi 10 - 15 pagini,

conform normelor de

tehnoredactare computerizată în MS Word, iar recenziile, relatările unor evenimente ştiinţifice, notele de lectură vor fi reduse la 2 - 4 pagini;

• Contribuţiile vor fi prezentate secretariatului sau colegiului de redacţie, în format electronic şi menţiona gradul ştiinţific şi/sau didactic, prenumele, numele,