MUZEUL DE LA ~OSEA

(1)

(2)

(3)

(4)

MARTOR

(5)

(6)

Petre Popovat

MUZEUL DE LA ~OSEA

Marlor, IV - 1999, Supliment

(7)

Director al revistei Martor: Horia Bernea

Comitet de redactie: Anca Manolescu, Irina Nicolau, loana Popescu Redactor responsabil: Anca Manolescu

Redactor adjunct: Petre Popovat

Adresa redactiei: Muzeul Taranului Roman,

~os. Kiseleff nr. 3, sector 1, Bucure~ti, Romania, Tel.: 650.53.60, Fax: 312.98.75

Tehnoredactare: Ela Petra~cu ~i Corina Mita (Serviciul tehnic al Academiei Cafavencu) Tipar: EDIMPRESS Camro-SRL

Coperta suplimentului: Horia Bernea

Acest supliment al revistei Marlor nr. IV - 1999 apare gratie suportului financiar al Ministerului Culturii ~i al doamnei Eleanor Sebastian. Le aducem aici multumirile noastre.

(8)

Cuprins

Pre-text ... ... ... 10

lntroducere ... ... 11

Capitolul I: Eram vrednici de un Muzeu ational? ... 15

Capitolul al II-lea: inceputurile ... .... ... 20

Capitolul al III-lea: Muzeul de la ~osea ... 35

Capitolul al IV-lea: Un pal.at pe ~oseaua Kiseleff ... ... 58

Capitolul al V-lea: Oranduirea salilor ... 85

Capitolul al VI-lea: Lucratorii Muzeului .. ... 98

Capitolul al VII-lea: Parintele Muzeului ... ... .... 108

Epilog ... ... ... 124

Note ... 126

Bibliografie ... ... 138

(9)

Stilp al casei Mogo (desen 0. Roguski, 1928)

(10)

Motto: ,,lntorcadu-mii de la lacuri ~i privind fnspre sud, de de- parte, pe deasupra caselor ~i copacilor rasare turnul verde al Muzeu- lui de artii nationalii din _' Soseaua Kisele«, dandu-mi satisfactia _' _1)' _')' _' cii totusi de mine e ridicatii cea mai , inaltii sifiiitoasii cladire din intrea-, , ga regiune, miigulindu-mii totodatii cu gandul cii nu pentm

f

olosin- /a-mi proprie, ci pentrn ace ea a fntregului neam ea a

j

ost conceputii

~i realizatii cu preful atator greutiifi ... "

Alexandru Tzigara-Samurca~

(11)

10 Petre Popovat

Pre-text

1/14 octombrie 1906 ... (ziarele): Soarele rasare la ora 6.29 ~i

apune la 5.34 • La Petersburg au murit de foame trei oameni • Camera Deputatilor din Viena a depus bugetul pe 1907 • Puternica eruptie a vulcanului Montagne Pelee din Martinica (vulcanul Soufriere este lini~tit) • Politia din Predeal a prins un individ, fara acte pentru a i se stabili identitatea, la care s-au gasit monede straine

~i doua revolvere • La Earl's Court se inten\ioneaza sa se organizeze o expozitie romaneasca ~i balcanica • La Societatea arhitectilor a disparut incasatorul Jean Marinescu cu o mare suma de bani • Comisia germana sub conducerea consilierului intim Wolfram de la Ministerul de interne din Berlin a vizitat Expozitia Nationala de la Fi- laret • Regele a conferit ordinul ,,Coroana Romaniei", in gradul de comandor, vicontelui de Bengheim, maestrul curtii Contesei de Flan- dra • Societatea functionarilor de birou inaugureaza seria sa de con- ferinte • Jn capitala: 21 de nascuti ~i 19 decedati • La expozitia de la Filaret, la concursul de sanatate, frumusete ~i costume nationale s-a inscris sateanul Vasile Balan (50 ani) cu sotia Catinca (48 ani) ?i cei 18 copii (intre 5 ~i 27 ani) • In gara din Moscova a fost arestata o doamna bine imbracata, numita Rosnatovski, in bagajul careia s-au gasit 49 de revolvere ~i o bomba • A murit marea tragediana italiana Adelaida Ristori • S-a deschis in Palatul Atheneului expozitia de pic- tura a D-rei Cecilia Cutzescu Kunzer • Ziarul nationalist ,,Poporul Roman" din Budapesta a fost dat in judecata pentru trei articole pe care parchetul le-a gasit ea cuprind agitatiune in contra Statului un- guresc • Starea sanatatii ~ahului inspira cea mai mare ingrijorare • Autoritatile ruse~ti au inceput a expulza pe evreii din Vladivostok • Ministrul Mihail Vladescu pe baza inaltului Decret Regal nr. 2777/13 iulie 19061-a numit pe Al. Tzigara-Samurca~ director al Muzeului de etnografie, de arta nationala, arta decorativa ~i arta industriala ...

*

Titulatura muzeului era ,,prolixa ~i inutil de complicata", dupa cum ne marturise~te, mai tarziu, insu~i nou-numitul director al sau.

De aceea va fi botezat succesiv: ,,Muzeul de etnografie ~i arta nationala", ,,Muzeul de arta nationala", la care, timp de trei decenii (1915-1948) is-a adaugat ~i numele Regelui Carol I, eel care-1 cti- torise. Iar in vremurile mai apropiate noua, odata cu schimbarea destinatiei sale, a mai primit cateva nume, care mai de care mai nepotrivite ~i, chiar, jignitoare.

Dar, oricum i s-ar fi spus pe hartiile oficiale, cei ce 1-au a~teptat

sa se ridice din temelii ~i, apoi, s-au bucurat de prezenta sa in Capi- tala, i-au gasit un nume de alint pe cat se poate de dragastos:

MUZEUL DE LA ~OSEA.

(12)

lntroducere

Orice muzeu i~i are o istorie a sa, care poate sa intereseze, intr-o masura mai mare sau mai mica, pe cititori. Nu cred, insa, ea exista vreun muzeu, eel putin la noi, care sa fi avut o poveste atat de fascinanta ea ,,Muzeul de la ~osea".

A scrie despre acesta a fost pentru mine o mare bucurie! Este primul ~i eel mai important muzeu etnografic ~i de arta nationala din tara, dar, in plus, este scena unor lungi ~i grele batalii duse de-a lungul mai multor decenii.

Abordarea acestei probleme intampina insa, de la inceput, numeroase dificultati. Prima este, oricat de ciudat ar parea, insuficienta materialului hibliografic, in conditiile in care Al. Tzigara-Samurca~,

dorind sa convinga pe contemporanii sai cat de necesara era crearea unui nou muzeu national, cladit, de aceasta data, pe principii ~tiintifice, a scris numeroase articole ~i bro~uri, stranse apoi in volumul intitulat Muzeografie Romaneascii. A~adar,

constatam ea majoritatea bibliografiei dedicate Muzeului este semnata ... Al. Tzigara-Samurca~ ~i

aceasta inseamna ea trebuie, mai intai, expurgata de subiectivismul autorului. Pe de alta parte, au fost nwnero~i cei care, scriind despre Muzeu, au facut-0 mai mult cu intentia de a mic~ora meritele celui care i-a fost adevaratul parinte spiritual, decat de a da o imagine reala a ceea ce a insemnat ,,Muzeul de la ~osea" pentru cultura romaneasca (iata, deci, din nou subiectivism).

Timidele incercari posthelice de ,,reconside- rare" a Jui Al. Tzigara-Samurca~ au aparut destul de tarziu, prin anii '70 ~i sunt lucrari eel mai adesea ,,impanate" cu idei materialist dialectice (V. Leahu, M. Dumitrescu ~i S. Paduraru, C. D.

Zeletin ~i, sper ea intr-o mai mica masura, P. Popovat). Era conditia obligatorie ce trebuia indeplinita pentru a se putea prezenta, totu~i,

cate ceva din personalitatea carturarului pe care puternicii vremii 1-ar £i dorit uitat cu desavar~ire.

Din aceste motive am preferat ea docu- mentarea s-0 fac preponderent pe haza actelor din arhive (Arhivele ationale, ale Municipiului Bu-

cure~ti, Arhiva Muzeului Taranului Roman ~i cea personala, a lui Al. Tzigara-Samurca~, de la Bihlio- teca Acaderniei Romane, sectia de manuscrise), materialul hibliografic propriu-zis supunandu-1 unei selectii cat se poate de riguroase.

0 alta dificultate consta in cercetarea operei inse~i a lui Al. Tzigara-Samurca~. In mare parte ea este rezultatul incercarilor repetate (prea des repetate) ale autorului sau de a-~i realiza visul:

crearea Muzeului de Arta Nationala. ~i cum acesta se lovea necontenit de nepasarea ~i de rauta- tea unora, cele cateva rastimpuri in care cladirea Muzeului se ridica de la temelie erau urmate de unele perioade mai lungi de stagnare, cand constructia se degrada, iar lucrul trebuia reluat aproape de la inceput. Era nevoie, parca, de un

Martor, IV - 1999, Supliment

(13)

12 Petre Popovat

sacrificiu; ~i atunci Al. Tzigara-Samurca~ ~i-a pus in zidirea Muzeului toatii puterea lui creatoare sub forma scrierilor sale, pentru a-~i vedea opera desavar~ita. De aceea a scris mult, tema principala fiind necesitatea existentei Muzeului pentru o natiune civilizatii, ceea ce nu era posibil fara efortul financiar din partea Statului. $i, aidoma picaturii de apa care, daca love~te la nesfar~it in

acela~i punct, poate strapunge piatra, Al. Tzi- gara-Samurca~ ~i-a concentrat intreaga sa forta, din aceasta rezultand numeroase pagini care alcatuiesc tot atatea cereri, referate, memorii, proteste, toate adresate autoritatilor de care de- pindea construirea Muzeului. Aqiuni repetate, dar ~i adresate in cat mai multe directii: Regelui, diver~ilor mini~tri care s-au succedat, precum ~i

~efilor altor cabinete, Camerei (pentru care va primi un nemeritat avertisment), ori opiniei publice - sub forma materialelor tiparite.

In aceste conditii, ideea fiind aproape unica, fraze ~i chiar paragrafe intregi se regasesc in mai multe dosare din fondurile arhivelor, la care se adauga acela~i text (sau, eel putin, fragmente ale lui) in paginile publicate de neobositul Al. Tzi- gara-Samurca~. Daca energia cheltuita in efortul de a convinge pe cei ce se lasau atat de greu con- vin~i ar fi fost orientata exclusiv spre studiile din domeniul in care Al. Tzigara-Samurca~ era specialist, am fi avut azi atatea pagini interesante de etnografie, muzeografie sau istoria artei!

Un cercetator neatent, sedus de frumusetea scriiturii, risca sa noteze fraze identice culese din izvoare diferite, iar pentru un singur citat sa noteze mai multe surse bibliografice. In ceea ce ma prive~te, am optat pentru prioritatea crono- logica, fiind convins ea, inainte de a le tipari, paginile respective au fost concepute sub forma de act oficial. De aici, indicarea documentelor de arhiva, ea sursa principala de informatii.

0 lucrare despre ,,Muzeul de la $osea" sufera

~i din pricina nepublicarii integrale, pana acum, a memoriilor lui Al. Tzigara-Samurca~. Imi a- mintesc ea, prin 1979, Sandu Tzigara-Samurca~ imi spunea ea predase manuscrisul tatalui sau lui loan $erb cu multi ani inainte. Or, abia in 1991

apare volumul I al acestora, iar eel de-al doilea (~i nu ultimul) in 1999. Banuiesc ea intarzierea atat de mare trebuie cautata in motive politice (pana in 1989) sau financiare (dupa aceastii data).

Aparitia in intregime a Memo1iilor, ^indeosebi^a

ultimului volum, ar fi acoperit ni~te goluri de informatii referitoare mai ales la ultima perioada a vietii ~i a activitatii lui Al. Tzigara-Samurca~.

*

lndiferent daca-1 intfilnim in lucrari tiparite sau in file prafuite de arhive, indiferent daca este vorba despre un text finit sau o simpla rezolutie notata in coltul unei petitii care i-a fost adresata, stilul lui Al. Tzigara-Samurca~ este re- marcabil ~i, a~ zice, inconfundabil. Scria a~a cum vorbea (dar sunt convins ea ~i vorbea a~a cum scria). Multimea virgulelor intr-o fraza (de multe ori sfidand, chiar, regulile gramaticale) dovede~te ea a~ternea pe hartie ideile pe care ~i le ,,dicta" sie~i in gand ~i, la fiecare pauza pentru respiratie, punea cate 0 virgula, chiar daca nu totdeauna la locul potrivit. Oralitatea stilului da savoare intregii opere scrise de Al. Tzigara-Sa- murca~. Cu greu iti vine sa-i trunchiezi citatele;

exista tentatia de a i le reproduce integral. Are o scriere viguroasa, fiecare fraza constituie un manifest, o invatatura, iar curajul de ,,a taia cu bisturiul" pare a fi o artii care mie s-ar putea sa-mi lipseasca.

lmpetuozitatea ~i inteligenta replicilor (fiindca la Al. Tzigara-Samurca~ replica este uneori mai frecventii decat asertiunea ¹due la izbuc- nirea unor adevarate scandaluri publice sau pu- blicistice, soldate CU Cateva procese de calonmie, evitarea unui duel doar in ultimul moment, gratie interventiei martorilor ~i altele refuzate de adversari.

Pe cat de calm este atunci cand i~i sustine ideile, pe atat de violent ~i neiertator se dovede~te cu cei care i se opun fati~. 0 lista, departe de a fi exhaustiva, a celor cu care Al. Tzi- gara-Samurca~ a intrat in conflict i-ar cuprinde pe: Gr. Tocilescu, Dr. C. !strati, . Patra~cu, Spiru Haret, N. lorga (de~i ii era var prin alianta

(14)

~i fin prin casatorie), G. Oprescu (,,corcitura"), ,,netotul" C. Nicolaescu-Plop~or (specialist de necontestat al preistoriei), G. D. Mirea ( pe care-I va aprecia ea pe unul dintre cei mai valoro~i pic- tori, dupa ce neintelegerile i~i vor fi pierdut ac- tualitatea), I. Athanasiu, ,,tarcovnicul" P. Gar- boviceanu (administratorul Casei Bisericii, care a facut observatia ea proaspat infiintatul muzeu nu se poate compara cu Luvrul) ~.a.m.d.

Cu greu ni-1 putem imagina pe Al. Tzigara- Samurca~ ea pe ,,un domn cu barba ro~ie ~i ochii alba~tri, cu o privire blanda" care citea copiilor lui din ,,Max und Moritz", a~a cum il evoca fiica sa, Maria Berindei Samurca~, intr-o notita scrisa cu ocazia vizitarii Muzeului Taranului Roman.

Dar, cu tot exclusivismul ~i narcisismul lui Al. Tzigara-Samurca~, insu~iri ce faceau, proba- bil, suficient de dificila colaborarea cu el, este greu, citindu-i opera, sa nu-1 admiri, devenind la randu-ti subiectiv, cand constati cat de mult s-a putut dedica unei idei generoase, care 1-a facut ea in toate lucrarile sale sa scrie cuvantul ,,Mu- zeu" cu majuscula. Fiindca Al. Tzigara-Samurca~

~i-a iubit creatia, pe care a privit-o ea pe o fiinta vie, ce se na~te, cre~te, are greutati depa~ite cu greu, decade pana la agonie pentru ea apoi (pa- cat ea dupa disparitia parintelui sau) sa renasca ...

*

~i intr-adevar, Muzeul a avut o ,,na~tere grea"

~i chiar periculoasa: exista riscul ea acei care-i hotarau destinul sa-1 lase sa se dezvolte ea un ,,muzeu al papu~ilor", imbracate in cos tum national. A trebuit sa apara Al. Tzigara-Samurca~

care sa-i indrepte necontenit pa~ii spre ceea ce se cuvenea sa fie.

Dar ~i cre~terea lui a fost anevoioasa. Por- nind de la cele cateva incaperi din vechea tara- pana de pe locul Mavroghenilor care ~i-au avut palatul aici, pana la ,,Palatul de la ~osea", cum mai era numit, a trecut prin lungi ~i penibile etape. Adversitate, sau pur ~i simplu neintele- gere, justificate de autoritati aproape intotdeau- na prin ve~nica ,,lipsa de fonduri" au pus la grea incercare rabdarea ~i forta celui ce-~i dorea im-

Muzeul de la ~osea 13

plinit visul ce 1-a insotit o viata intreaga.

Entuziasmul punerii pietrei fundamentale a noii cladiri, in 1912, consfintita prin actul de la temelia sa ~i iscalit de trei Regi ai Romaniei, a fost repede abandonat in imprejurari nepriel- nice: incepute cu mari sperante, lucrarile de con- structie au fost oprite dupa numai patru ani, odata cu intrarea tarii in razboi. Rena~terea de dupa Marea Unire ar fi trebuit sa aduca ~i Muze- ului de la ~osea soarta pe care o merita. Dar n-a fost sa fie a~a ... Acelea~i invidioase piedici in calea desavar~irii lui au facut ea muzeul sa fie ispravit abia dupa patru decenii. Poate in nici un loc din lume, in secolul acesta, constructia unui muzeu nu a durat atata! ~i cand ne gandim ea, in urma cu o suta de ani, edificii monumentale care au facut ea Bucure~tiul sa se numeasca Micul Paris (cladirea CEC, Po~ta Centrala, Banca Na- tionala, Ministerul Domeniilor etc.) s-au ridicat in doar 3-4 ani ...

Dificultatea cu care se reu~ea ,,smulgerea"

din buget a catorva sume de bani ce, de altfel, se dovedeau a fi neindestulatoare, ar fi impins la deznadejde ~i renuntare pe oricine altcineva in afara de Al. Tzigara-Samurca~. Cu o tenacitate ce i-a atras noi ~i noi du~manii, acesta reu~ea sa incropeasca o parte a muzeului sau in care adaposte~te adevarate minunatii. In plus, parti- ciparea la numeroase expozitii internationale, cu obiecte din colectiile muzeului face ea arta populara romaneasca sa fie cunoscuta ~i admi- rata pretutindeni devenind, in perioada interbe- lica, obiect de studiu pentru multi speciali~ti straini. Aceasta, datorita neobositei stradanii a lui Al. Tzigara-Samurca~ de a depista, culege ~i transforma in exponate nmneroasele obiecte ce au imbogatit zestrea muzeului. La care s-a adaugat ~i generozitatea unor donatori, de la simpli oameni ai satelor pana la toti Regii care s-au succedat pe tronul tarii, un permanent ~i declarat sprijin al muzeului fiind Dinastia care, la randul ei, s-a bucurat de fidelitatea fara mar- gini a lui Al. Tzigara-Samurca~.

intre timp, cu greutati de neimaginat, cladirea Muzeului de la ~osea i~i urma cursul sau

(15)

14 Petre Popovat

firesc in ciuda numeroaselor lovituri care s-au abatut, ea un blestem, asupra sa: cutremure, ploi ce produceau inundatii ~i erodari ale zidurilor, razboiul cu bombardamentele sale, sau cu incercarea de a-1 transforma in cazarma pentru solda- tii armatei ,,eliberatoare". Dar, eel mai cumplit lucru a fost uzurparea puterii in tara de catre cei pentru care cultura era obiect de dispret. Muzeul incepe un nou ~ir de suferinte, de alta natura de data aceasta: indepartarea de la conducerea efec- tiva a lui Al. Tzigara-Samurca~ (pretextul fiind varsta lui inaintata), unificarea ^CUMuzeul Mu- nicipal, risipirea colectiilor, politizarea pana la exces, personalul muzeului fiind chemat sa par- ticipe la ,,~edinte de sindicat" obligatorii, menite sa proslaveasca ,,noua oranduire" sau sa ,,infie- reze" pe generalul Franco ...

Muzeul i~i pierduse aerul de boierie pe care i-1 imprimase directorul sau. ~i, pentru ea dezastrul sa fie complet, colectiile stranse cu atata dragoste

~i truda de Al. Tzigara-Samurca~ ~i bunii sai co- laboratori (0. Roguski, Fr. ~irato) au fost surghiu- nite intr-o cladire veche, total neprielnica unui muzeu. In locul lor aveau sa vina ,,exponate" con- stituite preponderent din falsuri, impuse doar in incercarea de a legitima o nelegiuire.

Noul muzeu, numit acum ,,de arta populara",

i~i ducea existenta intr-un local ce-i fusese ha-

razit pe Calea Victoriei, in fosta casa ~tirbey,

supravietuind politicii anti-culturale a regimului recent instaurat doar gratie eforturilor unui Tan- cred Banateanu, valoros specialist care a condus muzeul pana la aberanta sa unificare cu Muzeul Satului, unde-~i va muta din nou colectiile.

Muzeul de la ~osea se ~tergea treptat din amintirea bucure~tenilor. Frumoasa cladire din caramida aparenta, ro~ie de parca ar fi vrut sa faca pe plac noilor locatari, devenea un simbol al dictaturii ~i ar fi fost cu totul ocolita de public daca nu s-ar fi nascocit vizitarea ei obligatorie de catre activi~tii de partid sau de catre elevi ~i mi- litari in termen.

Co~marul se va sfar~i, insa, in primele momente de dupa Revolutia din 1989, cand muzeului ce fusese candva cladit pe locul fostei Mone- tarii a Statului i s-a redat destinatia initiala prin intemeierea Muzeului Taranului Roman, o ade- viirata ^rena^~tere.

~i nu ~tiu daca, vreodata, la noua titulatura se va adauga ~i numele lui Carol I sau al lui Al. Tzi-

gara-Samurca~, ea o recunoa~tere a stradaniilor celor fara de care n-ar fi existat muzeul, dar bine ar fi ea oamenii sa invete sa-1 numeasca din nou, ea pe vremuri, cu tandrete ~i prietenie, ,,Muzeul de la ~osea".

(16)

Capitolul I: Eram vrednici de un Muzeu National?

Societatea romaneasca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea era, ea intreaga lume de altfel, cuprinsa de o adevarata febra a prefacerilor, ce se manifesta in absolut toate domeniile. Este epoca in care Romania devenea ceea ce se poate numi un ,,stat modern" care incepea sii-?i aiba locul bine determinat in concertul european. ~i aceasta era cu atat mai vizibil ~i miraculos, in acela~i

timp, CU cat, CU doar cateva decenii inainte, ne aflam cufundati inca in ,,barharia orientala" 1.

Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor ~i

venirea pe tron a Principelui Carol de Hohen- zollern sunt tot atatea momente care au marcat afirmarea con~tiintei nationale, dar ~i formarea Statului national independent, precurn ~i mo- dernizarea acestuia, pana catre atingerea stan- dardelor impuse de o lume civilizata.

Intr-un timp relativ scurt, economia Romaniei - chiar daca se haza in continuare pe agricultura - devine de nerecunoscut. lntroducerea ma~inilor

agricole face ea zone intregi precum Baraganul ~i

Burnasul sa devina ,,lanuri imense"².

Dupa ce se voteaza prima lege pentru pro- tectia industriei nationale (1887), apar numeroase fabrici, legate in primul rand tot de pro- ductia agricola a tarii (mori, distilerii, fabrici de zahar sau de ulei etc.).

lnvestitiile sunt favorizate de aparitia ban- cilor: Creditul funciar rural (1873) sau eel urban

(1874), momentul eel mai important fiind crearea Bancii Nationale (1880), cu dreptul de a emite moneda de hartie. Existau banci mari, ea Banca Agricola (1894), de pilda, dar ~i multe banci populare de care beneficiau, in special, taranii. Comunicatiile se exind ~i se diversifica.

Pe Ianga linia ferata Bucure~ti-Giurgiu, se con-

struie~te cea care lega Cernavoda de Constanta,

ora~ ce beneficia acum de un port modernizat.

Trecerea peste Dunare se facea peste podul construit de Saligny. In plus, austriacul Oppenheim

construie~te cai ferate ce uneau Suceava de Ro- man ~i Ia~i, legatura cu alte centre, din Mun- tenia, fiind asigurata de liniile construite de ger- mani (Stroussberg). Vapoarele ce apartineau Serviciului Maritim Roman, tot acum infiintat (1895), legau portul nostru de la Marea Neagra de altele, mai ales de la Mediterana.

Capitala tarii i~i schimba aspectul, tinzand sa merite apelativul de Micul Paris. Edificii publice (opere mai ales ale unor arhitecti francezi sau el- vetieni) dar ?i multe case particulare, proiectate de primii no?tri arhitecti de valoare, se inmultesc in centru ~i in cartierele rezidentiale ale Bucu-

re~tiului. Simpla alaturare a doua ilustratii - o gravura de la inceputul secolului ?i o fotografie de la sfar~itul sau, ne da imaginea uluitoare a schimbarilor ce s-au produs: de la un ora~ cu un pregnant aspect rural, la unul mare ~i modern, Marlor, IV - 1999, Supliment

(17)

16

Petre Popovat

pe care edilii vremii nu conteneau sa-1 innobileze.

Prezenta tramvaiului, a telefonului sau, chiar, a automobilului nu mai mira pe nimeni acum.

Dar, poate, cele mai spectaculoase trans- formari s-au produs in domeniul cultural. ,,Socie- tatea romana se desprinde din societatea agrara 7i, dupa ce s-a organizat economice7te, burghezia incepe sa se organizeze 7i suflete7te", observa Eugen Lovinescu3.

Obligativitatea invatamantului primar atrage de la sine inmultirea 7colilor, in special la sate.

Dar 7i invatamantul superior se diversifica prin ere area de noi facultati la U niversitatile din Bucure7ti 7i Ia7i, sau aparitia Facultatii de Teolo- gie (1884), a ~colii Nationale de Poduri 7i ~osele

(1881), a celei de Arhitectura (1896) etc.

In iarna lui 1864 lua na7tere societatea

,,Ju-

nimea" cu revista sa, Convorbiri literare (aparuta la 1 martie 1867), la care director va fi, intre 1924 7i 1939 7i Al. Tzigara-Samurca7.

In 1875 se infiinteaza Societatea Regala Romana de Geografie care cuprindea, inca de la inceput, o sectie de etnologie4, societate care va edita Inca neegalatul Mare dictionar geografic al Romaniei, in primii ani ai secolului nostru.

Societatea Literara Romana (1866) devine, in anul urmator, Societatea Academica Romana, pentru ea in 1879, sa se numeasca Academia Romana, cu cele trei sectii ale ei - filologica, is- torico-arheologica 7i a 7tiintelor.

Este perioada unor Eminescu, Caragiale, Delavrancea, dar 7i lorga, Racovita sau Petru Poni. Nu intentionez sa numesc nici macar pe principalii exponenti ai ,,intelighentiei" roma-

ne~ti a timpului, pentru ea ar trebui sa includ aici cea mai mare parte a panteonului nostru cultural. Intr-adevar, cele mai remarcabile perso- nalitati ale vietii noastre spirituale s-au manifes- tat in acesta perioada.

Dar erau ace~ti oameni de mare cultura cu adevarat reprezentativi pentru intreaga societate romanesca? Cati aveau acces, de pilda, la men- tionata revista Convorbiri literare, la care se fac dese referiri cand se vorbe~te despre cultura acelei vremi? Cu un tiraj initial de numai 300 de

exemplare, ajungandu-se la un maximum de 8005, ciite ,,minti luminate" putea ea satisface?

Avea dreptate Titu Maiorescu cand i~i expunea teoria ,,formei fora fond"? ,,Inainte de a avea partid politic - scria el6 - noi am fondat jurnale politice ~i reviste literare ~i am falsificat ~i dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea invatatori

sate~ti, am focut ~coli prin sate ~i inainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii ~i

universitati ~i am falsificat instructiunea publica.

Inainte de a avea o cultura crescuta peste mar- ginile ~coalelor, am focut atenee romane ~i aso- ciatiuni de cultura ~i am dispretuit spiritul de societati literare. Inainte de a avea o umbra macar de activitate ~tiintifica originala, am focut So- cietatea academica romana ( ... ) ~i am falsificat ideea academiei. Inainte de a avea arti~tii tre-

buincio~i, am focut conservatorul de muzica;

inainte de a avea un singur pictor de valoare, am focut ~coala de belle-arte; inainte de a avea o singura piesa dramatica de merit, am fundat teatrul national - ~i am depretiat ~i falsificat toate aceste forme de cultura".

In acest context se poate pune ~i intrebarea din titlul capitolului (pe care oricine a recunoscut-o ea fiind inspirata de articolul lui Al. Tzigara-Samur-

ca~, ,,Suntem vrednici de un Muzeu national?"), la care raspunsul nu poate fi decat afirmativ.

In primul rand, in momentul in care scria Titu Maiorescu randurile de mai sus, el nu avea cum sa ~tie ea de~i, la vremea sa, numarul mare de ziare nu se justifica pe deplin, tocmai gratie existentei lor, in redactiile acestora s-au format ziari7ti de marca; daca 7coala de belle-arte sau conservatorul au aparut cand adevaratii arti~ti

nu erau prea numero~i, multi ~i-au desavar7it ta- lentul tocmai absolvind aceste institutii, iar aca- demicienii de mai tarziu nu ar fi putut sa-7i im- parta7easca experienta, menita sa de7tepte poporul, fora sa fi existat o aula a societatii lor.

Chiar daca forma era fara fond, Eugen Lovi- nescu demonstreaza ea, de fapt, forma a fost ca- pabila sa creeze fondul.

In al doilea rand, intrebarea este legata de un caz aparte - infiintarea unui Muzeu national,

(18)

care sa gazduiasca in special produsele artistice ale poporului roman. ,,Cultura unui popor e o creatiune lenta ~i colectiva; nu e in puterea unei generatii de a o consolida", spunea Lovinescu7.

~i, in perioada la care ma refer, ea se consoli- dase de mult ~i prin propriile ei forte. Aceasta cultura incepe sa intereseze pe ora~eni, care ajung chiar sa idealizeze viata de la tara prin temperamentele idilice ale lui Alecsandri, Gri- gorescu, Co~buc8.

lnteresul ora~enilor £ata de lumea satului du- ce la crearea unor societati culturale, ateliere ~i

~coli de meserii, specializate in industria casnica.

Se inmulte~te numarul de colectionari de piese de costum sau de interior taranesc, ,,de plus en plus nombreuses (sont) les dames de la haute so- ciete qui proposent leurs albums de modeles de broderies et de tapis «nationaux,, afin d'eduquer les jeunes filles de la campagne"9. A~adar, mo- delele de ,,arta nationala" plecau de la sate spre

ora~, aici erau, intr-o oarecare masura, ,,adap- tate" (in orice caz seleqionate), dupa care se intorceau la locurile lor de origine, pentru a-i invata pe creatorii lor cum trebuie lucrat. Pas- trarea autenticitatii artei taranului roman era un argument puternic in favoarea crearii unui muzeu care s-o adaposteasca ~i s-o protejeze de in- terventiile, oricat de binevoitoare, ale unor persoane lipsite, totu~i, de competenta necesara.

De la simpla colectionare a obiectelor de arta populara se ajunge curand la adevarate mici muzee particulare, cum ar fi eel al lui D. A. Pappa- soglu, creat in 1864 ~i care cuprindea, pe langa antichitati greco-romane, cateva obiecte etno- grafice, despre a caror valoare colectionarul nu avea nici o indoiala.

Din colectiile particulare, aceste obiecte de arta populara sunt alese pentru a fi prezentate in strainatate cu ocazia expozitiilor internationale la care a fost invitata ~i tara noastra. Prima par- ticipare a Tarii Romane~ti ~i a Moldovei la o astfel de expozitie a fost cea din Londra (1 mai 1851) cand cele doua Principate expun sub pavilion ... otomanlO. In 1862, Principatele (acum unite) sunt invitate la o noua expozitie la Lon-

Muzeul de la ~osea

17

dra, dar refuza din motive politice, pentru a nu se repeta umilitoarea situatie precedenta11 . Obiectele selectionate (33% erau textile) sunt do- nate Muzeului National de Antichitati, care s-a imbogatit, printre altele, cu o ,,rogojina lucrata cu flori (din Cocargeaua)", ,,un ~tergar (pe~

chir)", ,,cojoc alb, bracir, marama de borangic, fota, bete, ii"¹²etc.

In 1863 Al. I. Cuza da o ordonanta dom- neasca pentru organizarea unor expozitii in care intra ~i produse ale industriei casnice sate~ti. Ca rezultat, la 20 mai 1863, la Obor se deschide ,,Expositiunea nationala de la Mo~ii de vite, de flori, de legume, de produse agricole ~i industriale" organizata de Ion Ionescu de la Bradl3.

Pentru a da un impuls ,,industriei casnice"

ce suferea din pricina concurentei produselor straine (la moda ~i, In plus, mai ieftine, fiind cre- ate industrial), se fac tot mai multe expozitii nationale, iar Romania participa tot mai des la cele internationale¹4. Astfel, pentru prima data apare un pavilion national romanesc la Expozitia universala de la Paris (1867), pavilion construit de A. Baudry. Din comisia pentru expozitie faceau parte Al. Odobescu (comisar general) ~i

P. S. Aurelian (comisar adjunct)l5. ,,Fara sa fi nazuit sa infaptuiasca un muzeu, Odobescu, insa, prin scrierile sale ~i mai ales prin catalogul participarii romane~ti la Expozitia internationala de la Paris, din 1867, pusese in evidenta frumusetea produselor taranului roman", va scrie Al. Tzigara-Samurca~, cand il va evoca pe men- torul sau spiritual 16.

Odobescu prezinta la amintita expozitie ,,o- biecte de arta populara (chiupuri cu termene comparative cu ceramica de factura romana), spre a ilustra originea autohtona, unitatea ~i con- tinuitatea poporului roman"l7.

In 1873, Romania participa cu succes la Ex- pozitia internationala de la Viena 18, iar obiectele ce fusesera expuse sunt oferite, de asemenea, Muzeului de Antichitati care, la randul sau, le va schimba in 1874, cu o colectie de arta populara din Grecia, Tunis, Sudan ~i Japonial9. In acela~i an, la Bucure~ti, se organizeaza o ,,Espositiune

(19)

18 Petre Popovat

puhlica", de catre ,,Societatea Amicilor Belelor Arte din Romania". In ,,sectiunea a III-a" era expusa arta populara (tesaturi ~i hroderii) sub numele de ,,Arte industriale, adica aplicatiunea artelor la industrii ~i mai alesu, specimene care sa dovedeasca desftre instinctulu artisticu al poporului Romanu"

o.

Expozitiile interne, la care sunt prezentate produse ale artei populare (in special port) se inmultesc: in 1880, ,,Expozitia de arte ~i indus- trie" patronata de Societatea ,,Concordia Roma- na"21, iar in 1883, Dimitrie Butculescu se ocupa de ,,Expozitia cooperatorilor din tara" 22 ; in strainatate, Romania participa la Expozitia de arta ~i industrii de la Moscova23.

Pavilionul romanesc, avand comisar general pe Generalul George Bibescu24 este apreciat la marea Expozitie lnternationala de la Paris, din 1889, anvergura fiind datorata de aniversarea Caderii Bastiliei.

In sfar~it, produse ale industriei casnice ro-

mane~ti i~i gasesc locul ~i la Expozitia din 1900, tot de la Paris, despre care va fi vorha, mai pe larg, intr-unul din capitolele urmatoare.

M-am referit mai sus, de cateva ori, la Mu- zeul National de Antichitati. Acesta fusese creat, prin decret domnesc, de catre Cuza, in 1864 ~i

se afla inghesuit in salile de la Universitate25. ~i cum, in vorhirea curenta, el era denumit mai mult cu forma prescurtata - ,,Muzeul National", s-ar putea pune, firesc, intreharea: ce rost avea ea Al. Tzigara-Samurca~ sa militeze din rasputeri pentru infiintarea unui nou Muzeu national? De- scrierea facuta de acesta a unei sali a muzeului existent este suficienta pentru a da raspunsul cu- venit26: ,,in dreptul u~ei: o vitrina cuprinzand inele, bratari, cercei vechi romane~ti alaturi de un crucifix de filde~; un toe obi~nuit din zilele noastre, fara ahsolut nici o particularitate, nici vreo explicare; reproducerea tezaurului de la Vet- tersfeld; o pendula din metal; toate acestea fara vreo indicatie. Sus de tot, pe vitrina, bustul in bronz al Principelui Ferdinand turnat de un ar- tist ungur, la Paris. Pe peretele din dreapta: o groaznica copie dupa un tahlou al lui Gendron;

portretul Regelui, desemn in care trasaturile sunt alcatuite din litere microscopice, alaturi de un dulap cu «arme ~i zeitati ale salhaticilor Americii de Sud», intre cari se remarca «Un cio- mag de queleracho, din tribul Tohas», sau un

«evantail de pene de papagal», alaturi de «idoli din China, Batavia· ~i alte curiozitati, toate purtand etichete foarte detaliate. Pe parete deasupra dulapului: frescele de la Curtea de Arge~!

Un alt "dulap cu costume nationale ~i vestminte

boiere~ti» cuprinde exemplare ordinare ~i lipsite de interes. 0 inscriptie lunga atrage atentia asupra ohiectului principal din acest dulap: «cor- donul-lenta cu care s-a scohorit sicriul rama-

~itelor pamante~ti ale lui Voda Cuza». Pe dulap vase chineze~ti ( ... ) Alaturi: colectia de instru- mente muzicale, daruite de domnul Burada ( ... ), in fundul salii: catapeteazma de la biserica Cotroceni, de care se reazima capacul pictat al mumiei egiptene expus alaturi ( ... )". Concluzia o trage autorul descrierii: ,,0 mai mare habilonie nu se poate, nici un amestec mai monstruos"27.

ldeea construirii unui adevarat Muzeu national (organizat, hineinteles, dupa alte principii decat era eel existent) a animat in dese randuri pe cei din fruntea Ministerului Cultelor ~i al lnstructiunii puhlice, catre sfar~itul veacului trecut.

A~a cum se va vedea la locul cuvenit, s-au executat planuri (care au fost platite), s-au pus intr-o lada ~i, a~a cum ne este obiceiul, li s-a pierdut urma, ramanand doar intentiile frumoase. in

acela~i timp, insa, muzee mai ,,norocoase" (de Is- torie naturala, al lui Antipa sau de Geologie, al lui Mrazec) se construiau in Bucure~ti, in cladiri concepute anume pentru scopul in care au fost gan- dite. Fara a nega importanta unui Muzeu de Zo- ologie, acela~i Al. Tzigara-Samurca~ se intreba, pe drept cuvant: ,,pana cand dohitoacele sa se bucure de o mai mare favoare decat oamenii? Oare lupii, ur~ii, ~erpii, ~i toate celelalte lighioane de la noi, sau chiar din ~lte continente, ne sunt mai scumpe decat produsele artistice ale stramo~ilor

~i fratilor no~tri din tara sau de peste hotare?"28 Degeaha arata el ea nu lipsa de bani este cauza absentei Muzeului national: ,,Caci ideea de a

(20)

inzestra Capitala tarii cu o cladire demna de un Muzeu national a preocupat in mai multe randuri pe oamenii no~tri de Stat. Dovada sunt nu- meroasele credite ce s-au votat intr-acest scop in vremurile de bel~uguri bugetare. Astfel in ras- timpul de la 1884-1891, numai, s-au votat credite extraordinare ( ... ) pentru construirea Muzeu- lui national, Bibliotecei centrale, Academiei, Pinacotecei ~i Glyptotecei din Bucure~ti, suma de 8 milioane 224.134 lei. ~i cu toate acestea nici unul dintre localurile planuite, afara de Aca- demie, nu a fost construit. De cele mai multe ori creditele votate au fost date uitarii. Caci desigur era mai ^u~ora cere Parlamentului sa voteze o suma, decat a se ocupa in urma de alcatuirea

Muzeul de la

~osea

19

cladirii ~i mai ales de organizarea unor asemenea institutiuni"29.

~i atunci, la intrebarea daca eram vrednici de un Muzeu na~onal, raspunsul nu poate fi decat:

da, publicul romanesc merita sa se bucure de un asemenea laca~ de cultura; nevrednici erau, insa, cei carora din nepasare, nepricepere sau din in- terese cu totul extra-culturale, le lipsea curajul de a se pune in fruntea unei atari intreprinderi. A trebuit sa vina Mihail Vladescu ministru al Cultelor pentru ea, in 1906, sa infiinteze Muzeul de Etno- grafie, de Arta Nationala, Arta Decorativa ~i Arta lndustriala. Dar, poate, eel mai mare merit al ministrului a fost intuitia ea, la conducerea Muzeului, eel mai indreptatit era AL Tzigara-Samurca~.

(21)

Capitolul al II-lea : lnceputurile

Muzeul National de _, Antichitati _,

Oricate lipsuri a avut Muzeul National de An- tichitati, oricat de dezorganizat a fost el, aici trebuie cautate inceputurile, in acest muzeu pe care, de altfel, Irina Nicolau il vede ea pe un stra-

mo~ indepartat al Muzeului Taranului Roman:

,,Pour dresser un arbre genealogique on designe des ancetres. Le Musee national d'Antiquites m'interesse clans la mesure ou il est un ancetre eloigne du Musee du Paysan roumain" 1. Mo- mentul de inceput consider ea este anul 1875, an in care Titu Maiorescu, ministru al Cultelor ~i

al lnstruqiunii publice, da urmatoarea ,,Deci- siune", la 16 mai 18752:

,,Se va infiinta la museul national din Bu- curesci o sectie deosebita in care sa se expuna lucrarile de arta textila facute in tara: imbracaminte, covoare, panzarii, postavuri etc.

Obiectele de imbracaminte se vor a~eza dupa districte, a~a incat sa formeze o expozitie perma- nenta a porturilor romane in deosebite parti ale tarei".

Cu ani in urma, pe vremea cand se cautau prilejuri de festivitati, s-a celebrat, in 1974, cente- narul Muzeului de Arta Populara, considerandu-se ea inceput al sau, achizitionarea colectiei locate-

nent-colonelului Dimitrie Pappasoglu de catre Muzeul de Antichitati, colectie ce cuprindea ~i

unele obiecte de arta populara. A fost, fara indoiala, o aniversare fortata. In primul rand, achizitii de acest gen, Muzeul mai facuse ~i

inainte de 1874, chiar daca de o amploare mo- desta, cum ar fi cea de la 22 februarie 1871, cand Sofia Mavrodin doneaza trei prosoape³. De altfel, Pappasoglu i~i organizase in 1864 (cu zece ani, deci, inainte de a-~i fi oferit colectia), un muzeu, ce-i purta numele, intr-un pavilion al casei per- sonale4. Apoi, colectia sa este propusa Muzeului in 1874, achizitionarea ei producandu-se, insa, mult mai tarziu5, dupa ce va fi cercetata ~i evalua- ta de catre mai multe comisii de speciali~ti. A~a

dar, alegerea anului 18 7 4, ea data in care se fonneaza nucleul viitorului Muzeu de Arta Na- tionala, a fost facuta din cu totul alte ratiuni: trebuia cautata, cu orice pret, pentru anul 197 4, o ocazie de sarbatoare pentru ea autoritatile de atunci sa nu se dezica de festivismul epocii.

In schimb, in 1875 s-a organizat, in cadrul unui muzeu existent, o sala special destinata ex-

pune~·ii unor obiecte de arta populara. Masura a fost luata oficial, printr-o decizie ministeriala, intarita de un Decret domnesc.

Dupa ce daduse decizia amintita, Titu Ma- iorescu ii cerea, la 24 decembrie, Domnitorului Carol:

Marlor, IV - 1999, Supliment

(22)

,,Prea inaltate Doamne,

Referindu-ma la raportul general ce am supus Mariei Tale la 15 Noemvrie expirat, viu cu eel mai profund respect a Va ruga, Prea inaltate Doamne, sa bine-voiti a semna anexatul proiect de Decret prin care se aproba infiintarea a patru sectiuni noui la Muzeul national din Bucure?ti ... "6.

Drept care, la 30 decembrie 1875, Domnito- rul semneaza urmatorul decret7:

,,Carol I-iu

Prin gratia lui Dumezeu 9i vointa Nationale Domnu al Romaniloru.

La toti de facia ?i viitori sanetate

Asupra raportului Ministrului Nostru Secre- tar de Stat la Departamentul Cultelor ~i Instruc- tiunei publice sub No.10484

Am decretat ei decretam:

Art. I. Se aproba infiintarea a patru Sectiuni noui la Muzeul ational din Capitala ?i anume:

a) Sectiunea porturilor nationale

b) Sectiunea tablourilor istorice nationale

' '

c) Sectiunea de gemme ?i camee ?i d) Sectiunea industriala

Art. II. Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor ?i Instructiunei publice este insarcinat cu executarea decretului de fata. Data in Bucure~ti, la 30 decembrie 1875 (ss) Carol

Ministrul Cultelor ~i Instructiunei publice (ss) Titu Maiorescu No. 2036"

Acest text este litografiat 9i inramat, contra sumei de 100 lei de catre societatea Socec&Comp⁸. In legatura cu aceasta, Al. Tzigara-Samurca? va scrie mai tarziu: ,,Decretul domnesc, incadrat intr-un chenar faarte decorativ, a sfar~it intr-una din salile Muzeului. Nefiind pus in aplicare, dupa cum se dovede~te prin lipsa totala a numitelor sectiuni, decretul a devenit el insu?i piesa de muzeu, obiect de curiozitate, expus alaturi de frescele de la Arge~ ~i ni~te monezi"9. Imaginea decretului devenit piesa de muzeu este se- ducatoare (a fast preluata de unii cercetatori con-

Muzeul de la ~osea 21

temporani), dar este, intr-o oarecare masura, ne- dreapta. Sigur, cele patru sali nu au fast organi- zate la Muzeu, dar nu se poate spune ea Titu Maiorescu, dupa ce a dat decizia ministeriala, a ramas inactiv. Chiar in aceea~i zi, la 16 mai 1875, da dispozitia ea, pentru strangerea de o- biecte, sa se contacteze ,,deocamdata":

,,1. D. primar din Curtea de Arge?

2. D. Jude de pace din Draga?ani

3. Cuvioasa Maica Starita din Mon. Horezu.

Se va trimite fiecaruia din aceste persoane un acompt de 330 franci pentru a se da sa se lucreze obiectele cerute"10.

Neprimind nici un raspuns, Ministrul trimite telegrame primarului Nanoescu ~i judecatorului de pace, Aramolu, cu urmatorul continut: ,,No.

8625. Rog dispuneti cand trimiteti costumurile nationale pentru care v'am trimis mandatul? Mi- nistru Maio rescu" 11.

In fandurile Arhivelor Nationale nu am gasit decat raspunsul telegrafiat de primar, la 5 decembrie 1875: ,,Dlui Ministru Cultelor Buk. Ter- menul d'o luna sunt gata costumele reret destul intarzierea fiind incelat in fagadueli" ².

Nu am gasit nici un document care sa ateste primirea de catre Muzeu a comenzilor £acute de Ministru.

Intre timp, A. Russo, directorul Muzeului, este destituit pentru neglijenta intrucat, in noap- tea de 19/20 noiembrie 1875, un anume Di- mitrie Pantazesc'u Popescu, student¹3, a sustras o parte din pretiosul tezaur de la Pietroasa (un sfert de tava 9i o bratara cu inscriptie). Este numit director provizoriu N. Burghele, directorul Bibliotecii Nationale din Bucure9ti¹4. Acest eve- niment, care a tinut multa vreme pagina intai a ziarelor bucure~tene, a descurajat pe multi dintre eventualii donatori de obiecte unui muzeu ce se dovedea a fi nesigur. In plus, multe colectii oferite spre vanzare se pierdusera fara urma. In acest sens, mi se pare semnificativa ,,jalba"¹⁵ trimisa Domnitorului Carol de catre un mace- donean, al carui nume nu 1-am putut descifra fiindca semnatura sa este redactata in caractere

grece~ti redate destul de aproximativ, de 0 mana

(23)

22 Petre Popovat

neobi~nuita cu scrisul. Este vorba de un roman din Macedonia, venit din ora~ul Sima pe timpul lui Alexandru Ghica. In ora~ul sau poseda mai multe ,,antichitati" (mo~tenite din familie) ~i,

afland ea se face un Muzeu national la Bucure~ti,

le-a oferit comisiei compuse din: Mavru (Gene- ralul Mavros?), Florescu, lordache Filipescu ~i

Grigore Obedeanu, care ii evaluasera colectia la 75.000 de galbeni (suma, evident, exagerata de petitionar). I s-ar fi oferit, in plus, o ,,recompensa nationala" de 2000 lei pe luna, o casa de locuit

~i promisiunea ea ,,copiii vor ocupa functiuni dupa meritul lor". Mai adauga el, i s-a facut o oferta ~i din partea generalului ms Ruthman, care-i dadea ,,500 de carboave pe luna" ~i o ...

,,decoratie de onoare", dar a preferat ea obiectele sa le dea Romaniei. Nu a primit insa nici un ban ~i, la 83 de ani, este muritor de foame. De- sigur, aceasta jalba poate fi privita ~i ea o tenta- tiva de extorcare a Statului prin exagerarea sumei pe care pretindea ea i-a oferit-o comisia, dar astfel de cazuri reu~eau sa indeparteze pe multi colectionari reali, de~i ace~tia mai apar in documente. Unul dintre ei este Niculae Radulescu, ,,Calpaci Ba~a la patru domnii", care doneaza Muzeului de Antichitati un i~lic ,,cu care in asemenea model de i~lic au venit Domnu Caragea din Tarigrad ~i care se purta de catre toti boierii in genere pe timpul acela pana mai incoace"l6.

In arhive am intalnit referiri ~i la alti ofer- tanti; dintre ei, eel mai intere~ant mi s-a parut Carol Popp de Szathmari care, in 1876, se adreseaza in acest sens lui Titu Maiorescu. Voi reda scrisoarea pictorului-fotograf in intregime, datorita atat pitorescului limbii ~i ortografiei, dar mai ales ideilor generoase pe care le expune pentru a-~i sustine cauza: 17

,,Domnule Ministru,

Conform ordinului Domnia Voastre am onoarea a va presenta Photographiele reprezentand costumele, pozitiunea ~i monumentele cele mai insemnate ale Romaniei in formaturi cu preturi de 3 lei bucata.

Tot de odata am on6re se Va present, o collectiune de dessemnuri colorate de costumuri

din toata Romania, care este unicul; cum eu singur pictor ce am collectat de 30 de ani tot ce este mai insemnat in tara din care costume multe sint

~i perdute cu inaintarea civilisatiunei ~i din care o parte am collectat in mai multe escursiuni insarcinat de Guvern, o alta parte am dessem- nat-o in calatoriele uncle am avut onoarea sa insotesc pe l.S. Domnitorul, singura occasiune de a se vedea toata tara intr'o stare din cele mai favorabile. Toate statele pune (sic!) eel mai mare silinta sa conserve tot ce se attinge de historia patriei ~i nationalitatii - a~a cred Domnu Minis- tru ea ~i Domnia Voastra primiti cu bucuria o collectiune cum este unica ~i care constitua un thesaur unei natiuni, CU atata mai mult, CU cat civilisatiunea europeana de zi in zi mai mult

~terge particularitatea nationala. Foile din aceasta collectiune inestimabile vreind sa le fac ho- magiu celei d'a doua patrie a mea offer cu pretiu forte modice 24 franci bucate.

Primiti domnule Ministru assegurarea spre distinse a mele consideratiuni. Al Domniei Voas- tre pre suppus servitore Carolu Satmari, Pictor ~i

Photograph Domnitorului".

Rezolutia lui Titu Maiorescu suna astfel: ,,Se achizitioneaza pt. Muzeu, sectia costumelor. E vorba de 240 fotografii (3 lei noi) ~i 34 acuarele (24 lei noi). Total 1536 lei noi. 29 ian. 1876", din care se vede ea Ministrul cuno~tea acesta colectie, deoarece Szathmari nu pomene~te, in scrisoarea sa, nimic despre numarul de exponate, ci face referire doar la pretul lor. Prin ordinul mi- nisterial nr. 738/29 ianuarie 1876, obiectele sunt primite de catre N. Burghele care raportea- za: ,,~i voi avea onoarea a lua dispositiuni pentru

a~ezarea lor in mod sistematic in sala destinata spre acest scop"¹⁸. Totodata, cere incuviintarea sa trimita cele 240 fotografii la Biblioteca Na- tionala, uncle crede ea ,,ar fi mai nemerit"l9 ~i uncle, nu trebuie uitat, era director.

Incurajat, Carol Popp de Szathmari face o noua oferta, aprobata ~i aceasta, la 26 aprilie 187620 .

,,Conform angagiamentului ce am avut cu acest Onrb (onorabil, n.m.) Minjster, viu cu tot

(24)

respectul ave presenta odata cu acesta Inca cinci spre zece aquarelle din care unele represinta costume care astazi nu mai esista ~i va rog Domnule Minjstru sa bine-voiti a ordona sa mi se libereze costul lor in suma de lei trei sute ~ase zeci (360) socotit a 24 lei bucate. Bine-voiti Domnule Mi- njstru a primi asegurarea prea ' distinsei mele stime ~i consideratiune. (ss) Carolu Szathmarl".

Acuarelele au fost inramate la pretul de 9 lei bucata (avand un format mai mare), in vreme ce primele 34 s-au inramat cu doar 8 lei bucata21.

lntentionat am lasat la urma, datorita pro- blemelor pe care le-a ridicat, renumita colectie a locotenent-colonelului Dimitrie Andrei Pappa- soglu (aceasta este ortografia corecta a numelui.

De altfel, tot a~a semna ~i fiul sau, colonel C.

Pappasoglu, comandantul Regimentului 32 ,,Mircea", cu garnizoana la Ploie~ti)22.

Cand, in 1856, Ministerul lnstructiunii cere ea patru ,,barba~ cu cuno~tinte speciale" sa mearga la manastiri pentru a face inventare ale obiectelor de valoare23, D. A. Pappasoglu va pleca in Olt, Muscel, Dambovita ~i Prahova. Dupa care, culege pentru sine (din Romanati, Dolj, Arge~ ~i lalomita) obiecte cu valoare arheologica dar ~i 56 din domeniul artei populare, formand o colectie cu care-~i incrope~te

un muzeu in locuinta sa din Bucure~ti, str. Vaca- re~ti nr. 151, ,,coloare albastra". intre acestea: ,,o solnita de sare mare, incolacita intr-un singur lemn de mesteacan, lucru de munteni", ,,o cama~a ie, cusuta cu matasuri, port taranesc muntean", ,,an- tirie de postav alb ( ... ) cu gaitan negru, port din Romanati", ,,pe~chire cusute cu firi ~i matasuri muntene ~i de campie"24 etc.

in 1874 i~i ofera colectia personala, spre vanzare, Muzeului de Antichitati, demers ramas fara rezultat, de vreme ce, la 22 septembrie 1875, va face o noua oferta pentru obiectele colectate ,,in 45 de ani in districtele Romaniei", cerand pentru ele pretul de 300 de galbeni²⁵. Nici acum colectia sa nu este achizitionata; ministrul Titu Maiorescu scrie pe cerere: ,,Se va avea in vedere, cand vor fi fonduri disponibile".

in 1892, Papassoglu murind, colectia este din nou oferita spre vanzare (in 1898), de data

Muzeul de la

~osea

23

aceasta de catre mo~tenitorii sai, reprezentati prin Mihail Pappasoglu din Bucure~ti, str. Auro- ra nr. 33.

Conform cererii-oferta, colectia era compusa din ,,ceramica, numismatica, bronzarie, pietre scrise, biblioteca, documente ~i varia"26. Pretul fixat era de 30.000 lei. Spiru Haret (ministrul de acum) ii cere lui Grigore Tocilescu, directorul Muzeului de Antichitati sa ,,visiteze" colectia ~i sa-~i <lea avizul daca merita sa fie cumparata, ,,ori de nu, daca se pote da invoirea de a se vinde in streinatate".

Tocilescu, interesat de achizitionarea colectiei, scrie Ministrului, la 23 decembrie 1898:

,,Acesta collectiune ar fi de lipsa sa intre in po- sesiunea Statului, de ore-ce tote sunt formate es- clusiv in tara ~i instreinarea lor peste hotare ar fi neindoios o paguba ireparabila"27. Evaluarea pe care o face el este de 20.000 lei. ~i aceasta suma este considerata a fi prea mare. Ministrul scrie pe referat: ,,12 I 99. efiind fond, nu putem cumpara colectiunea. (ss) Haret''. De uncle se vede ea procentajul din PIB alocat culturii nu este o inventie a zilelor noastre ...

La 31 martie 1906, colonelul Constantin Pappasoglu, alt fiu al colectionarului, aminte~te

Ministrului ea, in 1902, inregistrase la Minister o cerere, in care solicita sa se <lea raspuns favora- bil doleantei de a se cumpara de catre Stat colectia stransa de raposatul sau tata. El declara ea intreaga sa familie este de acord cu suma oferita (20.000 lei platibili in trei rate anuale), cu conditia ea ,,dansa (colectia) sa poarte denumirea de

«Colectia colonelului Dimitrie Andrei Pappa- soglu», cu care in timp de 60 de ani, mult regre- tatul nostru parinte a colectato (sic)"28.

Ministrul M. Vladescu aproba cererea ofiteru- lui ~i scrie urmatoarea rezolutie pe marginea acesteia: ,,20 Mai 1906. Se deleaga Dl. Adminis- trator al Casei artelor ea impreuna cu Dl. Do- brescu sa ia in primire colectia cu inventar in regula, a~a cum s'a inventariat de catre Dl. Di- rector al Muzeului de Antichitati. Se va impa- cheta in lazi ~i expedia la Bucure~ti, pe adresa Casei Artelor. Dupa impachetare ~i expediere se

(25)

24

Petre Popovat

va mandata plata primului acont trecut in budget

~i se vor inscri (sic) in doi ani viitori consecutivi in budgetul Casei Artelor ciite ~apte mii cinci sute lei spre a se achita intreaga suma de lei doua zeci de mii. (ss) Vladescu".

Aceasta hotarire este transmisa (la 1 iunie 1906) urma~ilor lui Pappasoglu, specificiindu-se ea Ministerul este de acord cu mentionarea numelui colectionarului, iar plata se va face astfel:

5000 lei dupa predare, iar restul de 15.000 lei, in rate de ciite 7 .SOO lei, ce se vor inscrie in bugetele anilor 1907/1908 ~i 1908/1909²9.

In acela?i timp insa, George Sterian, administratorul Casei Artelor - raporteza Ministrului ea, impreuna CU Dobrescu, a procedat la inven- tarierea colectiei (ce se gasea la Ploie~ti) dar, spune el, ,,mi-a ramas impresiunea cum ea valoarea lor este foarte greu de pretuit, de oare-ce din exa- minarea acestor obiecte in sine, nu reiese la prima vedere o valoare artistica sau archeologica vadita; ea numai prin acte doveditoare de origina acestor obiecte, care sa stabileasca valoarea ?i legatura lor cu trecutul nostru s-ar putea inte- meia cine-va ( ... ). Este aproape cu neputinta a intocmi un inventar con?tiincios de catre noi, delegatii Dvs., insuficient pregatiti pentru a face o evaluatiune exacta a acestei colectiuni". Pro- pune ea ,,o comisiune de barbati speciali in materie arheologica, numismatica etc sa fie de ur- genta chemata spre a-?i da parerea asupra valorei ei ~i sa stabileasca in mod amanuntit acest inventar"30. Nu pot trece cu vederea probitatea lui G. Sterian, calitate de care va da dovada ~i ciite- va luni mai tiirziu, ciind nu va protesta ea, in locul sau, va fi numit director al proaspat infi- intatului muzeu Al. Tzigara-Samurca~, pe care-I considera mai competent in acest post31.

Ministrul scrie pe referat: ,,2 iunie 1906. Se

nume~te o comisiune compusa din Dnii. D. Stur- dza, [Mihai] Sutu ~i [Grigore] Tocilescu spre a examina ~i a ne da parerea asupra valorei ei ~i

oportunitatei cumpararii de catre Minister". In aceea?i zi, insa, este inregistrat la Minister un referat trimis de acei ciitiva , ,,barbati , speciali in materie arheologica, numismatica etc", semnat

de nume ilustre ea: Rosetti, dr. I. Cantacuzino, Sutu, Ghica-Bude~ti, I. Bianu, AJ. Tzigara-Sa-

murca~, Const. Em. Krupenski, la care se adauga, totu~i, ?i G. Sterian, referat in care se manifesta indoiala in privinta valorii coleqiei Pappasoglu.

,,Suntem informati ea sa urmeza tractari a sa cumpara pentru Stat de Minister cu suma de 20.000 lei colectia de vechituri (sic) remase de la reposatul Lt. Colonel Papazoglu. Acesta colectie ne este celor mai multi dintre noi de mult ?i bine cunoscuta, ?i ea e compusa din obiecte in cea mai mare parte fara nici o valore nici artistica nici istorica.

Din acesta cauza, subscri?ii Membri ai Comi- tet. Societatei «Arta Romiineasca» ne indeplinim o datorie de a va atrage atentiunea asupra aces- tui fapt ?i a va ruga Sa impiedecati acesta chel- tuiala fara nici un folos ~i a da sumei disponibile o intrebuintare mai folositore pentru cautarea, adunarea ?i pastrarea obiectelor ramase din trecutul vietei artistice a tarei" 32.

Pare bizara acesta brutala negare a colectiei (considerata a fi compusa din ,,vechituri") a carei valoare nu fusese contestata, de vreme ce parcimoniosul Minister era dispus sa cedeze pentru ea o suma deosebit de mare la acea vreme. Sa fi fost, oare, opera lui Al. Tzigara-Samurca?, care dorea sa impiedice inzestrarea muzeului condus de inamicul sau Tocilescu, cu o valoroasa colectie ? Ar fi trist, dar ipoteza nu poate fi neglijata ...

E drept, Cezar Bolliac acuzase ~i el pe Pappa- soglu (in timpul vietii acestuia) ea a striins ,,gea- muri sparte, smoala, cum ~i alte scalambaturi", pe care ,,le-a adus guvernului drept antichitati"33. Dar poetul-arheolog amator avea un motiv special: in calitate de succesor al generalului Mavros la pre~edintia Comitetului arheo- logic, vedea in Pappasoglu un concurent care, nu de putine ori, ii ,,rapise" unele sapaturi.

Dupa multe amiinari, colectia este achizitionata in 1909 ?i impartita Muzeului de Antichitati, celui de Arta Nationala (al carui director, acum, nu mai are nici o obiectie ... ), Bi- bliotecii Academiei, Arhivelor Statului, Labora-

(26)

torului de Petrografie ~i Muzeului de Geologie ~i

Paleontologie34.

Planuri pentru Muzeul National

La sfar~itul secolului trecut se na~te ideea construirii unei cladiri noi, monumentale, pentru Mu- zeul National, eel adapostit in salile Universitatii dovedindu-se total neadecvat. ln publicatia Minis- terului Cultelor ~i al lnstructiunii publice, ,,Dare de seama asupra lucrarilor votate de Corpurile le- giuitoare de la 1880 pana la Octomb. 1898", la pagina 3535, se relateaza: Jn 1885 a fost insarcinat dl. arhitect Schmieden, din Berlin, cu facerea pla- nurilor ~i devizelor mai multor construc~uni, intre care ~i aceea a Muzeului National, in conditiunile de a i se plati 2,16% din valoarea devizelor. Lu- crarile insa nu s-au inceput ~i, din creditele pre- vazute, s-au platit numai diferite obiecte pentru Muzeu". Despre acest proiect, Al. Tzigarn-Samur-

ca~ scria in 1906 ea, din publicatiile straine, aflam

ea

localul urma sa adaposteasca la un loc, pe langa Muzeu, Academia Romana, Biblioteca Centrala ~i

Arhivele Statului. De asemenea, ,,de corpul central al cladirii se legau prin galerii deschise doua alte cladiri mai mici, ce urmau sa se ridice mai tarziu:

una destinata Pinacotecii, cealalta Muzeului Indus- trial. Era un plan nu se poate mai frumos ~i tot deo- data mai practic"36. Locul se alesese pe malul Dam- bovitei, iar, dupa aprobarea schitei in 1886, Schmieden ~i colaboratorii sai, von Weltzien ~i

Speer, au executat planurile cerute, a~a cum im- punea seriozitatea germana ... Mai mult, in anul urmator, revista Deutsche Bauzeitung anunta ea arhitectii au terminat lucrarea, pe care o descrie amanuntit, dand-o drept exemplu de fericita re- zolvare arhitectonica.

La Minister sosesc ,,lazi enorme continand planurile, din care unele parti erau in marime de exectiune"38. Schimbarea ministrului face ea aceste planuri, dupa ce fusesera platite, sa se abandoneze ~i sa li se piarda urma (sitatie tipic autohtona ... ).

ldeea de a se comanda noi planuri nu este insa abandonata: Jn 1892, directia Muzeului

Muzeul de la

~osea

25

prezinta la Minister planurile d-lui prof. Georg Nieman din Viena. Putin mai tarziu, dl. dr. Mo- ritz Dreger, tot din Viena, este direct insarcinat de ~eful Muzeului cu facerea unor planuri, fa- gaduindu-se chiar executarea cladirii ( ... ). Ce s-au fa cut planurile, nu se ~tie". (ln orice caz, cele ale lui Nieman sunt platite in 1892 cu suma de 10.000 lei39.) ~i, marturise~te, mai departe Al.

Tzigara-Samurca~, ,,cate planuri va mai fi prezen- tat de atunci neobosita Directie, n-am cuno~

tinta"40.

Sunt in masura sa dau raspunsul: eel putin inca unul! Chiar daca nerealizate planurile, s-a semnat un contract in acest sens. Este vorba de eel semnat intre Take Ionescu, Ministrul CuJ- telor ~i al lnstructiunii publice ~i arhitectul de origine elvetiana, Louis Blanc, la 25 mai 1899.

Documentul inedit, ce se afla in fondurile Arhi- velor Nationale, nu a mai fost consultat de nici un alt cercetator ce se ocupa de acesta proble- ma41. El cuprinde urmatorul text:

,,Contract

lntre Ministerul Cultelor ~i lnstructiunei Pub lice pe de o pa rte ~i L. Blanc de alta s' a incheiat urmatorul Contract pentru facerea pla- nurilor necesare museului National din Bu- curesci ~i pentru conducerea executarei acestor Constructii.

Proiectul se va face pe basa programului sta- bilit de dl. Ministru al Cultelor ~i lnstructiunei Publice ~i care se va comunica D-lui Blank (sic) in cele doua luni care vor urma iscalirei presen- tului Contract.

Art.I. D-lu Blanc se obliga a preda:

a) Toate planurile ~i desenurile necesare pentru cladiri.

b) Devisele ~i antimasuratorele.

c) Caetul de Conditiuni Speciale daca va fi nevo1e.

d) Se obliga de aseminea Dl. arhitect L. Blanc a preveghea Constructiunele ~i instalatiunele pana la predarea cheilor, spre a se esecuta in cele mai bune conditiuni technice precum ~i a verifica ~i iscali situatiunele provisorii ~i defini- tive ale Antreprenorilor.