1
Nursingul ca ş tiin ţă medical ă a î ngrijirilor
Istoria şi funcţiile nursingului:
Prima şcoală de îngrijire a bolnavului a fost înfiinţată în 1860 de către Florence Nightingale.
Atunci a început istoria acestei profesiuni.
Sora avea rolul de a susţine moral şi prin îngrijiri minime medicale individul suferind.
Lipsea însă la acea dată o bază ştiinţifică pentru actul medical.
Începe acum procesul de instruire şi formare a surorilor cu scop medical, dar cu toate acestea, competenţa lor era destul de limitată.
2
La început nursingul nu a fost recunoscut ca o
disciplină , ca biologia sau chimia, în schimb a fost întocmită o bază de cunoştinţe şi principii, care, în realitate reprezentau recomandările medicului , ce trebuiau îndeplinite de către asistentul medical.
Odată cu progresele medicinei şi în special al chirurgiei, începând cu anul 1930, medicii au
transferat o parte din sarcinile lor , surorilor medicale.
Bolnavul, care până atunci fusese în centrul
preocupărilor, a trecut în planul doi, în primul plan situându-se aspectele tehnico-medicale.
În timp, nursingul a fost recunoscut ca o disciplină separată şi inclus în cadrul universităţilor. În
programele de învăţământ au fost incluse şi alte
discipline ştiinţifice, dând posibilitatea nurselor să-şi însuşescă cunoştinţe avansate într-o varietate de ştiinţe bio - psiho - sociale.
Astăzi , nursingul este denumit ca o ştiinţă aplicativă, iar profesionalismul în nursing rămâne încă o problemă deschisă.
3
În anul 1970, Virginia Henderson descrie cele 14 nevoi fundamentale ale omului ca bază a îngrijirilor.
Conform teoriei sale, problemele derivă din
incapacitatea individului de a îndeplini aceste nevoi:
1. respiraţie normală;
2. alimentaţie şi ingerare de lichide adecvată;
3. eliminarea reziduurilor din organism;
4. mişcare şi menţinerea posturii dorite;
5. somn şi odihnă;
6. alegerea îmbrăcămintei corespunzătoare ( îmbrăcarea şi dezbrăcarea);
7.menţinerea temperaturii normale a corpului prin modificarea îmbrăcămintei şi a mediului înconjurător;
8. păstrarea curăţeniei şi protecţia tegumentelor;
4
9. evitarea pericolelor din mediu înconjurător şi lezării altor persoane;
10. comunicarea şi exprimarea emoţiilor, nevoilor, temerilor şi a opiniilor;
11. acţiune conform convingerii religioase şi a sistemului de valori;
12. acţiune în direcţia auto-realizării;
13. recreerea;
14. învăţarea, satisfacerea curiozităţii, care
conduce la o dezvoltare normală şi la dobândirea unei stări bune de sănătate şi la utilizarea
facilităţilor derivate din această stare.
5
FUNCŢIILE NURSEI
Pot fi clasificate în patru categorii:
1) funcţii cu caracter independent;
2) funcţii cu caracter dependent;
3) funcţii cu caracter interdependent;
4) alte funcţii;
Primele funcţii se referă la faptul că asistenta medicală asistă pacientul din proprie iniţiativă,temporar sau definitiv, în următoarele situaţii:
- pentru îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini anumite funcţii;
- atunci când asistenta stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită sau cu aparţinătorii;
- când asistenta transmite informaţii acestuia în limita competenţei sale;
- când asistenta este alături de indivizi şi colectivitate în scopul promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
6
Referitor la funcţiile cu caracter dependent, asistenta va observa dacă metodele de tratament şi de recuperare intervin în evoluţia bolii şi vor transmite informaţia medicului.
Deasemenea, ea va aplica diferite metode de tratament pentru care este calificată, dar numai laindicaţia medicului.
Asistenta medicală are obligaţia de a anunţa medicul pentru orice modificare semnificativă în evoluţia pacientului.
Referitor la funcţiile cu caracter interdependent, asistenta medicală, colaborează cu alţi
profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ.
Participă deasemenea la activităţi interdisciplinare, colaborând astfel cu educatori, psihologi, logopezi, profesori, asistenţi sociali.
Alte funcţii specifice asistentului medical se desprind din definiţia nursingului dată de OMS în colaborare cu Consiliul Internaţional de Nursing:
„ Nursingul este o parte integrantă a sistemului deîngrijire a sănătăţii.”
7
NOŢIUNI DE ETICĂ ÎN PRACTICA MEDICALĂ
Conform Consiliului Internaţional al Nurselor, funcţia nursingului este:
„ să promoveze sănătatea,să prevină îmbolnăvirile, să refacă sănătatea şi să aline suferinţele”.
Etica trebuie să ocupe un loc important în curricula şcolii de nursing.
Dintre orientările codului de etică nursing, cele mai importante sunt:
- nursa are responsabilitatea etică pentru persoanele aflate în diferite perioade de viaţă, din primele
momente şi până la sfârşitul vieţii.
- Fundamentul întregului nursing constă în raportul faţă de individ, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, credinţă, politică, naţionalitate sau statut social;
- nursa trebuie să-şi cunoască responsabilitatea personală şi profesională pentru practicarea nursingului.
8
- Ea va răspunde de propriile sale acţiuni, din punct de vedere profesional, etic,financiar şi legal;
- nursa trebuie să asigure o practică profesională actualizată şi să contribuie la dezvoltarea îngrijirilor nursing;
- în practica sa profesională, nursa trebuie să asigure că este garantul dreptului pacientului la confidenţialitatea informaţiilor ce îl privesc. În unele ţări există un jurământ al nurselor, care conţine atât aspecte etice, cât şi legate de secretul profesional;
- în activitatea sa, nursa trebuie să arate respect privind activitatea colegilor săi. Domeniul
nursingului este atât de vast, încât, pentru
rezolvarea unor sarcini este necesară cooperarea cu mai multe persoane;
9
- în practica profesională, nursa trebuie să
promoveze activ cooperarea între diferite grupe de profesionişti, din ţară şi din străinătate;
- în practica sa medicală, nursa trebuie să
promoveze noi abordări în îngrijirea sănătăţii şi să urmărească sau să aibă iniţiative noi privind
îngrijirea sănătăţii, prin cunoştinţe sau capacităţiproprii;
- este de datoria nursei să contribuie astfel încât populaţia să aibă încredere şi totodată să respecte profesia sa.
http://slidetube.org
